Vânt puternic dinspre coada lacului ce a zăpăcit complet balizajul.
Păpic de la Chef Vir(g)il, carne la ceaun.
Ultimii concurenţi ratează de puţin haleala, cu dracii de rigoare.

Grupele, calculate de colegul Oby:
Grupa A                                           Grupa B

Ion Dumitru,                                    Dan Iercoşan,
Sabin Buzatu,                                   Laurenţiu Andronic,
Cristi Anghelina,                            Constantin Telentin,
Eugen German,                                Cătălin Pătru,
Doru Someşan,                                Horia Vlasin,
Ovidiu Ristivan,                              Ştefan Bondrea,
Constantin Cojocaru,                   Ovidiu Brădăţan,
Adrian Şpiac,                                   Vali Stratonov,
Nucu Buculei,                                   Csaba Imreh,
Sorin Lazea,                                       Sorin Moldovan,
Alexandru Şpiac,                             Ştefan Dinu,
Gabriel Udilă,                                   Mihai Preda,
Adelin Avram,                                 Ioan Tatu,
Petre German,                                  Cristian Dragotă,
Ştefan Tudose,                                   Andrei Sava,
Mircea Ciobanu,                               Andi Arif,
Cristian Albu,                                    Bogdan Constantin,
Gabriel Judeţ,                                    William Pastor,
Bogdan Cheţa,                                    Viorel Marin,
Dan Vasilescu,                                    Paul Saghin,
Eugen Cozma.                                     Paul Hanzer
.                                                              Paul Trestian.

Sambata - 21 aug
Startul s-a dat la ora 06.15, după o intrare pe apă destul de greoaie. Lazea se întoarce după lansete, iar Paco nu se dă dus, după o seară prelungită.
În grupa A, ce pescuieşte în sectorul I, lucrurile au stat binicel pentru Sabin, care a măsurat 30 de peşti pe la ora stelară  1000. Tot bine păreau să meargă Ovidiu 14, Whity şi Sabin.
În sectorul II însă, pescăreii nu au prins chiar grozav.
Vremea este superbă, adie puţin vântul, e soare iar bibanii sunt destul de activi.

Update - 16.30.
Probleme, Gogule? Da, frate, probleme.

S-a întocmit intermediarul.  Sabin ia grupa cu 36 de peşti pe sectorul I, urmat de Unchiu Anghelina şi de Constică avocatu’. Pe sectorul II Andrei Sava defilează cu 31 de peşti. Pe doi Wiliam Pastor arată că ştie şi biban, iar pe III vine sorin Moldovan.
Probleme la actul de arbitraj. Mai mulţi concurenţi sunt nemulţumiţi de nerespectarea distanţei. De văzut şi aici soluţia telemetru, cu măsurare prin triangulaţie.
Judeţ contestă un peşte de 23, tăiat după semnarea fişei, pentru că murise.
Arbitrul din călugăr dispare, să înlocuiască un coleg din sectorul I care făcuse baie.  Total neprofesionist, aş zice. EST a plătit unul în mod special pentru călugăr. Deh…
Vă arăt intermediarul, cu menţiunea că Gabi Judeţ are un 23 în plus:
etapa-3-cupa-est-baracuda

S-a incheiat, au plecat şi concurenţii.
Iată clasamentul final:

etapa-3-cupa-est-baracuda-final
Revin cu detalii.

Luni, 23 august.
Etapa a III-a a CNS s-a încheiat. Ce-ar mai fi de spus, după bătălia de la Mînjeşti? Nu multe lucruri poate, lucruri bune şi rele, însă puse cap la cap, a ieşit cumva. Lupta a fost strânsă, mi-a plăcut că a existat neprevăzut până la final, seniorii au luptat frumos. De apreciat că nimeni nu s-a culcat pe-o ureche, fie el şi locul I după două etape. Chiar şi vulpoiul Paco, mai tras, mai împins a intrat (şifonat rău ce-i drept) până la urmă în ring.
Problema balizelor este una gravă şi East nu a reuşit s-o rezolve. Concluzia care se prefigurează din ce în ce mai clar este necesitatea unui sistem de balizaj mai bun, profesionist. Peturile  si aţa din selgros nu mai fac faţă.
Poate că o să reuşim să găsim o soluţie.
Iarăşi un lucru ce trebuie menţionat, fără dubiu: peştii din pistele Campionatului sunt parcă din ce în ce mai mici şi tot mai puţini. Mînjeştiul, ca lac dedicat pisciculturii, nu mai face faţă pretenţiilor. E de înţeles că din piscicultură şi aşa-zisul pescuit sportiv de pe mal se strâng suficienţi bani ca să nu mai conteze  o etapă din CNS. De la an la an, apele nu au efectiv timp să-şi refacă efectivele de peşti cu dinţi şi noi ajungem să tot reducem dimensiunea minimă. Sad but true. Şi aici trebuiesc soluţii, de urgenţă.
Hai să vedem cum s-a modificat clasamentul general după 3 etape, cine trage la echipa naţională şi cine la divizia B
Clasament general Master după etapa a III-a

Etapa a III-a de Master se apropie cu paşi repezi. Organizat ca şi anul trecut pe pista de la Mînjeşti, judeţul Vaslui, prin amabilitatea administratorului Victor Musteaţă, în weekendul 21-22 august, concursul va avea următorul program:

Vineri - 20 august
20.00: Şedinta tehnică
21.00: Cina dragonului - pulpe de purcel la ceaun, cu brânză, usturoi şi mămăliguţă;
after 20.00: bere & bârfe etc

Sâmbătă - 21 august
5.30: intrarea pe apă;
6.00: start manşa I;
13.00: final manşa I;
13-14.30: măsurătoare, contestaţii;
15.00: prânzul -ciorbă de …(vedem noi de care ) + saramură din piept de pui cu mămăliguţă;
15.30: rezultate parţiale;
after 15.30: bere, iarăşi bârfe, happy hour etc.

Duminică - 22 august
5.30: intrarea pe apă;
6.00: start manşa a II-a;
13.00: final manşa a II-a;
13-14.30: măsurătoare, contestaţii;
14.30: prânzul - pulpe de pui la grătar cu sos ţaţiki (copyright Oby1 );
15.00: rezultate finale;
15.30: festivitatea de premiere.
Notă: Orele de masă şi bucatele servite au un caracter relativ, deci există posibilitatea unor uşoare modificări, lucru pentru care ne cerem scuze anticipat.
Premii

Premiile sunt oferite de Baracuda România, în vouchere şi sunt în cuantum de 5.000 de lei, astfel:
Locul I - 2000 lei;
Locul al II-lea - 1500 lei;
Locul al III-lea - 1000 lei;
Cea mai mare captură - 500 lei.

Taxa de participare - 270 ron

Plata taxei de inscriere se va realiza prin virament bancar in contul clubului organizator:
Clubul de Pescuit Sportiv East Spinning Team.

Cazarea se poate face la cort, în curtea fermei d.lui Musteaţă. Optional, se poate găsi cazare la una din pensiunile din zonă, la minim 15 km distanţă.

Se asigura apa potabilă, toalete, curent electric, umbră şi bună dispoziţie.

Iată şi sectoarele de concurs:

Clasamentul provizoriu al Ligii Master, după primele două etape, arată cam aşa:
Clasament Liga Master

Bătălia va fi acerbă, cu atât mai mult cu cât veştile din antrenamente sunt bune: se prinde binicel şi se prinde şi mare.
Altfel spus, frâne încinse, domnilor şi băgaţi mare că Openu’ vă mănâncă!

Zapuşeală mare, moncher! Toată săptămână m-am topit de căldură. Peste 30 grade la umbră. Hai la răcoare. Unde? Păi hai la Bicaz, cu cortul, că e munte, apă, iarbă, copaci. Vineri după-amiază hop în maşini şi la drum. Ajungem la un loc de campare interesant, dar cam murdar (pont de pont dat de un coleg de suferinţă în ale spiningului). Facem rapid puţină curăţenie, aruncăm resturile trecerii bipezilor pe foc şi instalăm grătarul. Cam târziu de intrat pe apă. Nu-i bai, dimineaţă suntem pe apă la prima oră. Bem un dop şi la somn, că suntem obosiţi şi dimineaţă e aproape. Somn – ce utopie! Cocalarii erau la posturi, am ascultat manele până spre dimineaţă. Data viitoare îmi iau cort antifonat. Dimineaţă ne trezim, de fapt ne sculăm cu noaptea în cap, să ne prindă răsăritul pe apă. Doi într-o barcă, să nu ne plictisim. Hai în malul celălalt, că pe aici peştii dorm, ca nici ei nu au dormit astă-noapte. În faţă pietre, copaci căzuţi în apă. Hmm, locuri excelente, virgine. Eu bag rapid un vobler fast sinking, colegul bagă o rotativă mică. La primul lanseu ia un biban mic. Eu mai insist. Nu vrea. Poate nu e aşa pe adâncime. Hai ca bag un Tiny mai natural şi-l arunc chiar în buza malului. Atac instant, înţep, îl am. Şi tot aşa. Tragem concluzii, dăm sfaturi. Mai bine la vobler decât la lingură. Încercăm Cozme şi Hasznosi floating, nu vor, e prea dimineaţă. Când soarele a început să încălzească malul, au început clenii sa iasă la suprafaţă, la muscărit. Încep să dea în floatinguri mai mari si mai verzi. Eu insist cu sinkinguri, dar iau mici, colegul ia mai mari, dar nici unul peste 35 cm. Ne lăsăm pe vânt, batem loc cu loc. Nimic senzaţional. Am un dril scurt cu un peşte mare, care se dovedeşte a fi un scobar de vreo 7-800 gr, prins cu ancora în gură. Cam în fiecare loc unde ne oprim luăm câţiva, că la un moment dat le-am pierdut şirul. Dăm la buturugi, scufundate, la pârâuaşe, la stânci abrupte, copaci aplecaţi. Aceeaşi cleni, mulţi şi mici. Bibani manelişti – fără număr.

După câteva ore, vedem în tabără fumul de la grătar. Mergem la masă şi facem planul pentru partida de seară. Băgăm şi un somn la umbră, eram datori cu câteva ore din seara trecută. Trece vremea, apar moldovenii, cu muzica de rigoare, cu rachiu şi focuri uriaşe pentru grătare, de parcă ar fi fript berbeci întregi. Ce să-i faci, e plină ţara de oameni de acest gen, vin şi ei să se distreze, să se de-streseze. Fiecare după puterile lui (mentale). Vine seara, contramandăm partida pe motive de împotmolire-a-unui-prieten-pe-un-drum-spre-noi-prost-ales. Vine omul până la urmă, bem un spriţ, bem o bere, stăm la poveşti. Ca oamenii. Asteptăm dimineaţa. Ca pescarii.

Dimineaţă iar la umflat barca, iar la lansete, iar motor, iar baterie. Pornim tot pe malul celălalt, dar în direcţia opusă. Pe drum, admirăm Ceahlăul, muntele lui Zalmoxe. Tovarăşul e hotărât, azi dă numai la rotativă. Ok, hai să vedem care prinde mai mult. După vreo 20 cleni prinşi de mine, ia şi el un biban amărât la o micro-rotativă Berti . Fără comentarii. Ajungem la un stâncă, facem colţul, şi ne speriem, stăteau staţionariştii ca pe dig la mare. Hai pe malul celălalt, măcar de ni se termină bateria nu mai trebuie să vâslim mult. Acolo, apa mult mai tulbure, se vedea că bătuse vântul în timpul nopţii. Dar peşii sunt şi aici, în apă tulbure. Insist cu un vobler fast-sinking de la Radu, atac, ratare. Arunc din nou spre mal, îl las puţin să coboare, simt atacul, îl înţep, dril prelungit la maxim pentru savurarea momentului, vine la barca, urmează poza şi eliberarea.

Spre deosebire de celălalt mal, aici găsim şi câteva golfuri, unde găsim peştii oarecum grupaţi, în sensul că prindem mai mulţi peşti în aceeaşi zonă. Vremea trece, sună telefoanele. Suntem fericiţi, chiar am avut capturi. Eu rămân cu o uşoară senzaţie de regret că nu am prins ceva mai mare. Auzisem că la Siriu se prind peşti mari. Şi multi. Aici oare de ce nu am prins? Şi dădusem şi cu voblere mari si mici, şi floating şi sinking, cu bătaie largă sau discretă.

La mal, la o bere, tragem linie şi socotim: cei mai mari cleni au intrat la Hasznosi verde-brotăciu floating, cei mai mulţi la Tiny autohton, o culoare neutră. La celelalte voblere, Cozma, Salmo (Hornet şi Tiny) n-am luat decât biban, la Rapale n-am luat nimic, la fel la Strike pro, River2Sea şi Dorado, şi dintre rotative au fost campioane Dam Efzzet nr.1 şi Berti Axat, ambele argintii. Bineînţeles că am dat cu lansete light şi ultra light, şi fire subţiri, 0,10-0,12, prin asta compensând greutatea redusă a nălucilor. Tinând cont că a fost a 3 –a partidă la clean din barcă din viaţa mea, cred ca a fost o reuşită. Cât despre cleanul cel mare, nu mă las, îl mai caut, ştiu că e acolo, mă aşteaptă. Ne întoarcem spre casă obosiţi fizic, însă întineriţi spiritual. Păcat de ţara asta, pe cât de frumoasă e, pe atât de urât popor are. Aruncă oameni gunoiul pe unde apucă, şi pe mal, şi în apă, urlă, chiuie, dau foc, de parcă ar fi primitivi. Cred că şi maimuţele s-ar uita mirate la ei. De fapt nici nu merită comparaţia. Vorba unui şpagatist: „Trăim în România….!”

Să auzim de bine!
Blajinu’.

Indicaţii Lebamicină:
- stări depresive cauzate de lipsa partidelor de pescuit;
- frustrări cauzate de lipsa peştilor din apele naturale;
- anxietate provocată de pregătirile necesare unei gherle la proxima etapă CNS;
- prevenirea acceselor suicidale produse de blancuri repetate, etc
- reprimarea stărilor de vomă provocate de nenumăratele joncţiuni cu braconierii;
- fundilită acută, provocată de statul prelungit pe băncuţa bărcii.

Contraindicaţii:
Nu se recomandă celor care se ştiu cu o sensibilitate crescută a ficaţilor.

Scenarită
Am văzut de câteva ori ce se poate întâmpla dacă nu suntem atenţi la pescuit. Cum e şi normal, niciodată nu ne gândim că ni s-ar putea întâmpla tocmai nouă, pare un scenariu imposibil: căderi de pe maluri în ape cât mai adânci şi eventual cât mai reci, crengi agăţate care provoacă movee mov sau zgârieturi urâte, entorse sau luxaţii provocate de terenul accidentat în combinaţie fatală cu contemplarea clenilor de sub maluri, degerături la “terminale” cauzate de echipamentul neadecvat, macete înfipte-n braţe la 1mm de arteră pe cauze de noroaie alunecoase sau cârlige înfipte în cele mai diverse zone ale propriului corp, dintr-o mică clipă de neatenţie.Am să mă refer aici doar la unul dintre aceste, să zicem necazuri, pe care le putem experimenta la pescuit: cârligul înfipt în corp.
Cum e şi normal, orice pescar serios caută cele mai agere şi degrabă înţepătoare cârlige. Într-o astfel de situaţie m-am regăsit recent, la o partidă de şalău, cu unul din bunii mei amici, pe un lac privat din zona Ieşilor.

Povestea.
Odată ajunşi pe malul lacului, am demarat pescuitul, cu prezentări şi momeli clasice: softuri de 8-10 centimetri montate pe jiguri de 7 grame, football sau stand-up. Trebuie să recunosc că sunt modelele mele favorite de jiguri, probabil o chestiune de încredere.
După aproximativ o oră de pescuit, neavând nici un ţac, am început să schimb năluca în speranţa că voi trezi interesul colţoşilor. E un defect al meu, schimb des. La un moment dat îmi cad ochii pe un spinner-bait mititel, absolut nou, creat probabil pentru biban, ce-l primisem recent de la un magazin online. Îmi şoptesc încet: asta-i tată, dacă-s aşa mârâiţi, hai să-i ispitesc cu specialităţi. Ochetul jigului de la spinner-bait era plin cu vopsea aşa că am început să caut soluţii să-l curăţ, ca să pot să-l montez pe duolock.

Ceasu’ rău, pisica 13
Ochii îmi cad e un primul jig din trusă, turnat pe un carlig Matsuo, agere şi moi cum le ştiţi. Caut să bag vârful cârligului prin ochetul cu pricina ca să îndepărtez vopseaua şi, fix în acel moment, naiba mă face să întorc mufa spre colegul ce tocmai clama un atac pe shadul de 10 cm cu care zgândărea colţoşii. A fost momentul în care s-a întâmplat nenorocirea: vârful jigului a alunecat pe celălalt ochet şi mi-a intrat în buricul degetului, în spatele unghiei, preţ de vreo 7-8 milimetri, suficient însă să nu mai zăresc contraspinul duşmănos.

Nu durea tare rău decât atunci când încercam să scot jigul pe calea inversă intrării lui în deget, contraspinul îşi demonstra pe deplin menirea. Cristi (colegul de pescuit), cu o privire plină de milă, îmi sugerează discret să merem la spital, doujde kilometri distanţă, adică 15 minute cu maşina. Refuz cu demnitate, după două priviri scurte, una spre deget şi ailaltă spre apă: “Nici vorbă, e un fleac, îl scot imediat”.  Ca un făcut, vârful cârligului nici măcar nu se întrezărea pe sub piele, deci aveam de muncă.

Tortura
Mai stau vreo 5-10 minute, încă în căutarea unor soluţii care să nu doară foarte tare. Apare şi paznicul, constată situaţia, dispare pentru încă 5 minute ca să reapară cu o sticlă de jumătate plină cu esenţe tari, zicea el pentru dezinfectare. Pe exterior. Dar cică merge bine şi pe interior. Îmi sugera discret o manieră barbară, radicală: Băh frate, iei un gât zdravăn, stai on pic, mai iei un gât sănătos şi după aia smulgi dintr-o dată jigu’ şi-ai scăpat, dai cu ţuică şi eşti ca nou!
Uşor de zic însă greu de realizat. Mai beau un gât de trotil şi mă gândesc serios la spital. Colegu’ mă încurajează amabil: ” Ce crezi că la spital nu e totuna? Te taie până vede jigu’  şi-l scoate-afară!” Futui, la asta nu mă gândisem!

Plumbul de 5 grame atârna din ce în ce mai greu pe degetul enervat. Iau patentul din trusă şi-l tai with “no remorses”, cum ar zice bătrânul Hetfield.
Colegu’ îmi şopteşte la ureche că a găsit soluţia ca să nu doară, scoţând dintr-un buzunar un elastic de marafeţi de culoare galbenă. Zice candid: “Îl înfăşori căt poţi de strâns pe deget, aştepţi 5-10 minute şi apoi poţi să tragi de jig cât vrei, nu mai doare!” Boon, hai s-o facem şi p-asta. Am aşteptat vreo doujde minute bune, degetul se umflase şi devenise vineţiu însă când puneam patentul să trag de cârlig, durea ca dracu. Deci, soluţie eronată.
Paznicul inventează un cutter, modelul mare, de făcut surcele de grătar. Lama era atât de ciunţită şi oxidată încât de la bun început am refuzat cu politeţe să-l folosesc :P  Revin, în disperare de cauză, îl “sterilizez” cu un şerveţel şi ceva alcool de prună şi încep să tai uşurel degetul cam pe acolo unde bănuiam eu că va ieşi cârligul. Greu de reprodus în cuvinte senaţiile tari, lipoveneşti. Practic, mi-am făcut pielea de pe buricul degetului franjuri, fără să întrezăresc vreo brumă de cârlig.

Soluţia
În fine, după o altă jumătate de oră de împins cârligul, care nu voia nici în ruptul capului să străpungă pielea groasă a degetului, marchez cu cutter.ul locul unde bănuiam că va ieşi vârful, mai iau o duşcă de curaj, prind cu patentul acul de vârf, trag serios şi văd printre lacrimi contraspinul trecând de zona unde aveam înainte ceva piele.

Uufff! Greul trecuse! Mă pregăteam pentru o ultimă repriză, trag aer în piept şi trag iarăşi cu patentul; supriză! cârligul iese integral din deget, fără să mai simt aproape nimic, toată filozofia era la contraspin, se pare. Nu cred ca am fost de ceva vreme atât de fericit, de bucurie mai iau un şnaps şi mă “fac” destul de bine.

Tratament şi profilaxie

Ultimii paşi au fost stoarcerea “sângelui rău” din deget de câteva ori  la rând, după care dezinfectarea cu deja multiubita băutură spirtoasă şi în final pansarea cu un plasture steril. În circa 10 minute de la finalizarea supliciului, pescuiam liniştit, ce-i drept cu un deget arătător relativ dublu ca dimensiune, însă fără alte probleme. Locul durea foarte puţin iar ulterior usturimea a trecut de tot, iar în circa două săptămâni s-a refăcut complet.
Nu-mi place să dau sfaturi, dar dacă veţi fi un pic mai atenţi după ce aţi citit acest episod, nu pot decât să mă bucur că am putut fi de un mic folos. Aşadar ochii cât cepele la tot ce se întâmplă în jur, faceţi totul cu mai multă migală şi lăsaţi graba acasă că poate strica treaba urât de tot.
Fir întins şi nu uitaţi:
Prinde, Pozează şi Eliberează!

Leba.

Cu un efectiv de 4 din 5, E.S.T.-icii s-au pornit la drum cu speranţe mari de puncte, deşi cleanul pe lac încă reprezintă o frumoasă necunoscută. Nu cunoşteam deloc lacul, eu şi Blajinu’  fiind pentru prima dată acolo şi ca atare am spilcuit din puţina informaţie găsită pe internet şi la colegii noştrii care mai pescuiseră, Oby 1 şi Cotzo.
Am ajuns dimineaţă, cam cu ochii-n gură dar ne-am revenit rapid cu ceva cafea şi contemplând peisajul absolut fantastic din munţii Gilăului. Avizi să ieşim cât mai repede la clenoci, am umflat pe fugă bărcuţele şi ţup pe apă! Antrenamenul, desfăşurat în afara sectoarelor de concurs, a fost puţin relevant, după cum aveam să realizăm în timpul competiţiei. Am prins cleni şi bibani, pe diverse adâncimi, la năluci reactive. Cel mai bine au mers nălucile făcute de Radu Bug special pentru chub.

Ce m-a uimit a fost faptul ca am prins cam toată ziua, adevărat că nu chiar non-stop, însă erau acolo şi haleau. Semne bune ce ne dădeau speranţe că vom face treabă bună.
Spre seară s-au adunat băjeţii şi s-au pus pe treabă, fiecare cu îndeletnicirea proprie: pus cortul, umflat barca, pregătit lansetele, scobit prin truse şi nu în ultimul rând, consumat ceva bere. Am schimbat două-trei vorbe cu prietenii regăsiţi la această frumoasă locaţie, încă ceva pregătiri şi la somn că mâine e de muncă.

Manşa I a început la ora stelară 600,

54 de cadeţi navigând plini de elan spre sectoarele planetei extraterestre Beliş. Am avut marele noroc să găsesc clenosfera chiar în primele ore de manşă, iar boblerele Bug mi-au adus rapid 6 cleni de puncte.  Nu-mi venea să cred! Însă maioneza s-a tăiat brusc şi n-am reuşit s-o mai dreg nicicum. Înhaţ totuşi un loc 6 pe manşă ceea ce nu e tocmai rău. Blajinu prinde 2 cleni “frumoşi” şi iese pe 18 în grupă însă Cotzo a avut întâlnire cu dezastrul şi bifează o gherlă, cu care toţi suntem datori. În cealaltă grupă, în cvartalul plângerii, Oby 1, fost Gherloby, face pe naiba şi ia totuşi un clean punctabil, odată cu ploaia rece de pe finalul manşei, fapt ce-l propulsează pe un nesperat loc  12-13.

Sectorul pe care pescuise avea să dea nu mai puţin de 14 blancuri, din 28 de războinici. Manşa I se termină, cu Tavi Coroiu  de la clubul Cozma pe locul I în grupa A cu 5 cleni de puncte, urmat de Ion Predescu (CPR) pe II şi la mică distanţă de abrevisul Cristian Popescu, ambii cu 4 peşti. Din urmă pândeau însă ameninţători, degrabă dezvăluitorul de locuri Gyorg (CPR) şi braşoveanul Rareş Boeriu de la BST. În cealaltă grupă, deţinătorul de pălinci mărgelate, Vasile Pop (AFC), rezolvă relaxat manşa cu nu mai puţin de 13 peşti măsuraţi, urmat de ceperistul Ersilian Popa cu 9 cleni şi de Cristi Bunghez de la Paco, cu 8 peşti, pe poziţia a III-a.
Ce a urmat e oarecum firesc pentru orice manifestare cu titlul de etapă a CNS, adică un gulaş gustos şi bere “fără număr” :). La ce-ai prins, cum i-ai găsit, pe ce adâncime etc, aceleaşi discuţii oarecum sterile aş zice, nu cred că e vreun combatant care să împărtăşească integral şi public ce şi cum. Eeee, e altceva pe linie de club, nu-i aşa?

Împreună cu Blajinu’ şi Cotzo, urma a doua zi să intrăm pe gherlosfera din sectorul sudic. Ştiam două lucruri certe: că s-au prins foarte puţini peşti acolo în manşa I deci în mod logic va fi supergreu şi că bateria mea de 76 Ah avea să intre în colaps, după zecile de ancorări şi kilometri destui bântuiţi în căutarea nesuferiţilor de cleni. Şi-aşa n-am mai văzut sala de sport o săptămână, deci o să lucrăm un pic pieptul la întoarcere. Îi şoptesc în treacăt lui Oby1 cam pe unde e cozonacul cu 6 cleni frumoşi. Promite că mă îngroapă-n bere dacă dă de ei.

Manşa a II-a. Am pescuit o vreme în derivă, pornind motorul doar cât să ocolesc concurenţii poziţionaţi deja. Ore în şir nu am avut un ţac. Infuzia de adrenalină din prima manşă dispăruse complet iar eu mă scufundam încet-încet în strato… ăăăă, gherlosferă. Ca un făcut, în loc să admir peisajul incredibil de frumos vedeam în faţa ochilor doar plăcuţa localităţii nedrept urâtă de toată lumea. Încercam să surprind starea de spirit a colegilor de suferinţă şi am avut parte doar de priviri plictisite şi triste. Semnul “O” mi se făcuse de prea multe ori. Brrrr! Trece preşedintele şi mă încurajează. Îl salut şi mă mut iar, a enşpea oară. Nimic. Îl zăresc pe Blajin pescuind pe o întinsură, îl sun şi-mi confirmă: “Tot gherlă, frate..! La ora stelară 1200 iau un clean de nicăieri şi aproape zbor cu el spre măsurătoare. 21 de centimetri! Pfuuuu, am evadat din Cvartalul BLANC! Blajinu’ face ce face şi împuşcă şi el 2 peşti însă Cotzo, oarecum consolat înregistrează un nou eşec. Capac la toate, pe final de manşă, vine şi o ploaie cu fulgere şi tunete, de-ţi stătea inima uitându-te la cerul negru, brăzdat de săgeţi luminoase! Vâslesc vreo 2-3 km până la mal, motorul murea văzând cu ochii, ca să aflu veştile: în sectorul negru, abrevisu’ Didi (Gheorghe Tudorache) defilează cu 9 cleni, habar n-am cum prinşi! Pe poziţia a doua şi a treia, erau cu  numai câte doi peşti, Vasile Pop şi Ersilian Popa, ambii luând o opţiune serioasă pentru podium. Mă sună colegul Oby1 şi mă loveşte cu vestea: 11 peşti punctabili! Băăăăăă, ce mama măsii le-ai făcut?! Îl suspectez că poate lua manşa, ceea ce s-a şi întâmplat până la urmă, şi încă la o distanţă respectabilă de vreo 7 cleni faţă de pluton. L-au urmat Tavi Coroiu şi Cristian Popescu, cu şanse bune la top 5 şi ei. De notat promptitudinea afişării clasamentelor precum şi prestaţia în general a arbitrilor, n-a fost deloc uşor nici pentru ei.
A urmat una din părţile de care ne amintim toţi cu plăcere, strânsul jucăriilor. Ca să fie şi mai plăcut, am facut-o uzi până la piele ( Piele, nici o aluzie! ).

Înjur mărunţel printre dinţi în timp ce pliez barca udă şi mă apostrofează o voce din spate: “C..ie, s-a afişat generalul, eşti pe 14!” Opaaa! Nu rău. Oby1 ocupă locul 8, demonstrând faptul că în clenosferă mai erau ceva cleni ori că au halit mai bine a doua zi. În mare viteză am pus bagajele în maşini şi fuguţa la premiere. Au demonstrat că se ştiu bine cu pescuitul în clenosferă următorii:

Locul I - Vasile Pop - Aqua Fishing Club;
Locul II - Octavian Coroiu - Cozma Fishing Club;
Locul III - Ersilian Popa - Clubul Pescarilor de Răpitori.

Ţin să-i felicit pe câştigători, pe toţi participanţii, care au luptat frumos pentru punctele ce duc în galaxia Master , organizatorii de la Paco Spinning Club, care deşi puţini la număr au făcut eforturi uriaşe să iasă concursul aşa cum trebuie şi nu în ultimul rând pe arbitrii, care au tras cot la cot cu concurenţii.
Alături aveţi clasamentul final al etapei a III-a din Divizia Open, Beliş:
Clasament

Leba.

Indicaţii Voodoomidon:
- stări depresive cauzate de lipsa partidelor de pescuit;
- frustrări cauzate de lipsa peştilor din apele naturale;
- anxietate provocată de pregătirile necesare unei gherle la proxima etapă CNS;
- prevenirea acceselor suicidale produse de blancuri repetate, etc
- reprimarea stărilor de vomă provocate de nenumăratele joncţiuni cu braconierii;
- fundilită acută, provocată de statul prelungit pe băncuţa bărcii.

Contraindicaţii: cei care se ştiu cu o sensibilitate crescută a ficaţilor.

Cine ar putea fi? Fără nici o îndoială e prinţesa Lucius din stirpea regală a Esoxilor. Cu o graţie desavârşită domină regatul apelor din palatul ei de stuf. O himeră pentru mulţi pescari, ea se arată numai celor vrednici de această cinste. Un trofeu pentru care munceşti mult, cercetând cu răbdare fiecare colţişor de apă, sperând că după următorul pâlc de stuf pandeşte EA, iar tu eşti destul de dibaci sa o faci să atace, să facă o voltă menită să ducă la pierzanie năluca care s-a aventurat pe teritoriul EI.
Toate eforturile pescarului sunt răsplătite în acele momente de adrenalină, când simţi un şoc formidabil transmis de lansetă, care face să-ti crească exponenţial bătăile inimii şi care te face de fiecare dată să tresari şi să-ţi spui în gand: E ACOLO, A MUŞCAT!
Drilul e cireaşa de pe tort, lumânări, loopinguri, schimbări bruşte de direcţie, căutarea oricărui obstacol care ar ajuta-o să scape, smucituri răutăcioase ale capului, iar dacă nimic nu merge urmează trucul de final, când lupta pare terminată. Ea vine pe o parte spre tine, tu savurezi deja victoria, strângi puţin frâna tamburului ca să o poţi scoate mai uşor. Emoţionat fiind, nu observi cum ochii vicleni iţi urmăresc fiecare mişcare, aşteptând momentul potrivit pentru figura de final, o torpilă care ţâşneşte cu forţă din apă pentru o lumânare perfectă, combinată cu o scuturare energică din cap, care nu poate să aibă ca finalitate decât scuiparea nălucii care a înşelat-O. Reprezentaţia te lasă mut, cu respiraţia tăiată şi un sentiment ciudat, ceva între părere de rău că n-a stat la poză şi consideraţie pentru curajul şi puterea de luptă de care a dat dovadă; pierdut şi confuz, nu poţi face altceva decât să te înclini cu respect şi să visezi la următoarea întalnire cu cea care ţi-a oferit un asemenea spectacol.
Ulterior ai să derulezi în minte tot filmul întamplării şi ai să poţi să povesteşti prietenilor că te-ai întâlnit cu Dumneaei, Doamna Lacului.

by Nick.

]]> http://www.easteam.ro/?feed=rss2&p=246 http://www.easteam.ro/?p=239 http://www.easteam.ro/?p=239#comments Mon, 07 Jun 2010 10:50:53 +0000 Oby http://www.easteam.ro/?p=239 5, 13, 4, 6, 11… Nu sunt numerele ultimei extrageri loto, sunt numerele ce au contat pentru noi la Campionatul Mondial de Spinning de pe Mal, care a avut loc în localitatea Knin, Republica Croaţia.

# 5 români, cei mai buni din CNS 2009: Ion Dumitru (Paco), Robert Boanţă, Lucian Constantin (Gyorg), Sabin Buzatu (Piratu`) şi Horia Vlasin;
# 13 ţări: Croaţia, Italia, Ucraina, Belgia, Cehia, Polonia, România, Rusia, Bosnia-Hertegovina, Portugalia, Slovacia, Letonia, Andora;
# 4 sponsori ai echipei României: Abrevis, Artmatch, Cabelas şi Energofish;
# 6, locul ocupat de Paco în clasamentul pe individual;
# 11, locul ocupat de team-ul românesc la general.

Competiţia s-a ţinut pe râul Knin. Cu lungime totală de 75 de km şi un peisaj de basm, râul este bine populat cu păstrăv indigen şi mai puţin păstrăv curcubeu, ceea ce demonstrează că grija şi respectul pentru natură pot genera şi întreţine asemenea paradisuri ale pescarilor.
Specia ţintă a fost bineînţeles păstrăvul. Concursul s-a desfăşurat pe parcursul a 2 zile de pescuit, în fiecare zi având loc 4 manşe a câte 45 de minute.  După fiecare manşă, se trag din nou la sorţi standurile. Puţin ciudat, aş zice. Atipic pentru români a fost însă altceva: pescuitul salmonidelor s-a făcut cu preponderenţă cu plastice moi sub supravegherea unui ajutor de pe mal, care avea misiunea de a observa peştii de sus şi de a direcţiona cât mai precis lanseurile pescarului către ei. Totodată, aceşti antrenori avea grijă să noteze cum şi la ce prind vecinii de stand, spre a-şi informa colegul din stand, altfel spus - spionaj.

Românii au prins şi peşti dar au dat şi gherle. Cea mai bună poziţie la individual o obţine Paco, urcând cu cinste pe locul al 6-lea, cu 12 păstrăvi capturaţi, urmat în ordinea clasărilor de Lucian Constantin pe 26, Sabin Buzatu pe 36 şi Robert Boanţă pe 38. La general România s-a clasat pe locul 11 din cele 13 naţiuni concurente. Nu e tocmai grozav. Se pare că nu am fost tocmai pregătiţi pentru o astfel de competiţie, stilul şi condiţiile de pescuit neavând prea multe în comun cu pescuitul la răpitori de pe la noi.
Marii câştigători au fost Slovacia pe locul I, urmată de Rusia pe II şi Cehia pe poziţia III.
Alături puteţi descarca clasamentele, individual şi pe echipe
Cam asta ar fi. Urmează Letonia din barcă, la toamnă, unde o să le ţinem din nou pumnii colegilor din lotul naţional şi unde credem să ne descurcăm ceva mai bine.

Oby 1.

Plec la dale. Sorin şi Pikeman îmi confirmă că au punctat cu 2 şi respectiv 3 peşti. Îmi şoptesc în barbă: să vezi ce loc 36 iau io cu un biban. Dau lângă ei, nimic! Nu mai simt durerea de cap, fie de la stres fie de la cele două ibuprofene. Ceasul e 12 şi ceva, aproape mă ia panica, nu mai pot gândi coerent. Ce mama dracului? Plec cu o ultimă speranţă spre alt cozonac. Găsesc un ochi unde se poate pescui, deschid trusa de boblere şi mă gândesc cam 5 minute: Care o fi ăla câştigător? Spăl vreo 3 home-made.uri, alte vreo 3 celebre, prinzătoare, tot nimic.  Mai e puţin din manşă şi bag un black-tiger. Ţac repetat, înţep agresiv (deh, monofilamentul…) şi punctez un douăzeci. În ultimele 10 minute mai iau încă trei bibani şi ratez un altul. Eee, pe praful ăsta, cu cinci bibani în juvelnic, mai vii de-acas’. Merg la măsurătoare, mă pun cinstit la coadă. Nu se respectă distanţele dintre bărci iar bibanii se eliberează periculos de aproape. Mizez însă pe fair-play.ul băjeţilor.
18! strigă tare arbitrul şi dă să arunce bibanul în apă. O clipă şefu’, mai măsoară-l odată. Avea 19. În final, adun greu 89 de centimetri şi iau locul 8 pe manşă. Credeam că sunt cei mai grei centimetri de până acum. Aveam să realizez însă cât de rău mă înşelam crezând asta…
Când fac joncţiunea cu colegii de club, primesc vestea: Blajinu’ şi Cotzo sunt gherloşani în prima manşă. Futui! Cpt.Voodoo iese pe locul 9-10 în grupă cu 2 bibani iar Lt. Oby1 pe 14-15 cu 1 peşte.

Pauză. Relaxare. Se lasă cu ceafă şi cârnaţi la grătar. Surpriza organizatorului. Bravo!

Dupămasă se termină berea. Nu bun.

Seara o petrecem cu colegii de Ligă, împărţind scrumbii,

vinuri, berici şi răutăţi. Nu pot să nu remarc atmosfera  destinsă, prietenoasă, inter-cluburi. Mă întreb în consecinţă dacă mai vreau la Master. Căpitanu’ îmi împărtăşeşte opinia şi se naşte întrebarea plină de bun simţ: de ce mergem la concursuri?
Glumele de cazarmă nu deranjează, nu conţin răutate,(poate doar puţin :)) e berea de vină. Corpul de arbitrii apare la masă cu tocană de mistreţ. Mirosea într-un mare fel, pur şi simplu îţi ploua în gură, însă nu mai pot să bag nimic în mine, sunt ghiftuit. Am observat că în loc să slăbesc la etape, având în vedere că e ceva muncă fizică, pun cel puţin un kil. Tu-i cântaru’ şi cu afişajul… minte!
Se face ora stelară 2300 aşa că mă retrag la cabină, trebe musai on pic de odihnă.

Duminică ieşim pe apă mai greu, după o noapte lungă. Sunt pe “sectorul plângerii”, unde se luase prima manşă cu 5 bibani, cinste lui Johann die Karpfen. N-am s-o mai lungesc prea mult cu povestea, cert este că am prins doar un biban, asta după ce am pus ancora de cel puţin 20 de ori în 6 ore. Presentimentul gherlei e greu de descris în cuvinte, un hibrid între angoasă, greaţă şi blazare.

Manşa se încheie cu recordul lui Radu Vlasiu de la Esox (11 bibani) care a demonstrat răbdare şi perseverenţă, urcând de altfel pe prima poziţie a podiumului. Locurile 2 şi 3 sunt ocupate de Dan Banu (Aquamania) şi Laurenţiu Bratu de la C.P.R., pentru ca pe poziţiile 4 şi 5 să-i găsim pe Dan David şi de Esox.ul Daniel Bulcu, ambii luând o opţiune serioasă pentru calificarea în master. Cea mai mare captura îi revine în urma unui balotaj lui Sorin Tot.
Cinste şi căpitanului Voodoo care înhaţă poziţia a 6-a; se pare că nasul său fin a reuşit să miroase cam pe unde stau zbârliţii.
Nu pot să nu remarc (cu neplăcere, ce-i drept) o oarecare relaxare a actului de arbitraj, de la bun început: nu se face prezenţa înainte de start, doar câţiva concurenţi pleacă de lângă punctul de start, majoritatea fiind la zeci de metri distanţă, pentru a ajunge primii pe “cozonac”, un pic de neglijenţă la măsurătoare şi nerespectarea distanţelor dintre concurenţi. În rest, numai de bine.
Felicitări concurenţilor în primul rând, care s-au luptat în draci pentru haloşi pe iarba Mînjeştiului, organizatorului şi nu în ultimul rând câştigătorilor acestei etape, care sunt sigur că nu va fi uitată prea curând.

De pe frontul de E.S.T. a transmis,
Degrabă halitorul de obleţi, Stafie cel chior.

si promotorul gherlosferei,
Zgribulici

Cum bine zice colegu’ publicist şi degrabă dezvăluitor de locuri cu colţoşi (nu spui ţine…persoană însemnată ), cine crede că nu e mare scofală să prinzi câţiva şalăi într-o manşă de concurs e ori naiv ori manancă fileuri gratis. Lucru dovedit de altfel de etapele anterioare pe acest lac, Valea Argovei este o pistă pretenţioasă şi deseori surprinzătoare.  Sau prinzătoare?

Manşa I, disputată pe o vreme capricioasă, de parcă marele Contabil ar fi vrut să-i pedepsească puţin pe mastărşi pentru muşcăturile repetate de dos şi lupta surdă a orgoliilor personale şi pe linie de club, a început la ora fixată, într-o falsă notă de detaşare. Einstein a spus ceva de genul: “So long as there are men, there will be wars.” Nimic mai adevărat. Că şi-au turat motoarele către locurile din papirusul secret, către cocioacele arătate de sonare sau la propria inspiraţie, băjeţii s-au bătut pe cinste. Şi marfă a fost, Valea a dat şalăi destui, pe săturate. Paradoxal sau nu, foarte puţini au şi punctat în jgheaburile arbitrilor, numărându-se nu mai puţin de 16 gherle (în ambele grupe, cumulat) în această primă manşă. Să prinzi câteva zeci (da, zeci!) de colţoşi, spre exemplu şi să nu puncteze niciunul trebuie să fie într-adevăr frustrant.

Muza inspiraţiei l-a aşezat pe abrevisu’ Costică Cojocaru pe “cozonac” în sectorul 2 şi, folosind tertipuri avocăţeşti şi gume potrivite, acesta scoate la jgheab 9 perechi de canini punctabile, urmat de Eugen Berti cu 9 peşti şi de esoxul Constantin Teletin cu 4 peşti de măsură. În sectorul celălalt experienţa lui Paco îi aduce acestuia 8 peşti de măsură, suficient ca să câştige manşa; unchiu’ Anghelina îi suflă în ceafă cu 7 şalăi luând locul al  II-lea în grupă iar Ovidiu 14 vine pe III, dovedind încă odată că ştie bine pista.Seara de sâmbătă s-a lăsat inundată de fumul grătarelor şi de “aburii alcoolului”, cu speranţe mari pentru a doua zi, pe sistemul “avem un concurs de câştigat!”

Ziua II. Manşa II. Cu siguranţă că privirile înnegurate ale concurenţilor la finalul manşei I s-au transfomat în priviri pline de speranţă, reflectând realitatea crudă: un şalău te poate sălta poziţii bune în clasament. Un calcul simplu arată fără dubii că, în urma blancurilor date în prima manşă, un singur peşte poate face diferenţa dintre agonie şi extaz. Toate acestea au fost bineînţeles pigmentate cu ploaie şi vânt, pentru diversitate.În grupa A, Laurenţiu Andronic ţine musai să demonstreze că n-a uitat nici o clipă tehnica pescuitului la şalău şi câştigă detaşat cu 7 peşti, urmat de Gabi Udilă (S.S.C.)cu 4 şalăi de puncte şi de Fane Bondrea (A.F.C.) cu 3 peşti. Paco “împuşcă” un loc 4 tot cu 3 şalăi şi ia o opţiune serioasă pentru podium, alături de Ştefan Bondrea cu un loc 6 şi un loc 3 pe grupă, cu atât mai mult cu cât Unchiu’ şi 14 au aterizat în gherlosferă, neprinzând nimic punctabil. Grupa B înregistrează nu mai puţin de 14 gherle, printre care şi Costică Cojocaru, care luase locul I în manşa I. Eugen German arată constanţă şi ia un loc 5 care după locul 2 din manşa I îl trimite pe podium. Manşa e câştigată de Doru Someşan (WSB) cu 3 peşti, asta după un convenabil loc 11 în prima manşă. Locurile 2 şi 3 sunt ocupate de Andy Arif (Drill) şi de Horia Vlasin(A.F.C.) iar pe locul 4 se situează Dan Iercoşan (S.S.C.) care ocupase o poziţie bună şi în prima manşă (locul 5).
Astfel, după o goană acerbă pe locurile productive, două zile pline de neprevăzut şi o groază de strapazani capturaţi şi eliberaţi, podiumul arată în final cam aşa:

Locul I:                 Ion Dumitru~Paco
Locul al II-lea:  Eugen German~Berti
Locul al III-lea: Dan Iercoşan

Cum arată în final clasamentul detaliat puteţi vedea aici. Urmează o etapă zic eu şi mai grea, Siriul, organizat de B.S.C featuring B.S.T. Vă urăm fire cât mai solicitate, domnilor masteranzi!

Când toată lumea fuge de astfel de locuri, pe mine însă mă apuca fibrilaţia când văd că pe o adâncime de 1-2 metri am numai o palmă de apă deasupra buruienilor, eventual cu ceva canale de jumătate de metru libere de vegetaţie, de unde sigur pândesc câteva cumetre mai îmbrăcate. Zonele cu apă liberă, nu au decât sa le bată cei comozi şi cei care se mulţumesc cu câte o mârliţă fugită de răul suratelor mai mari, care îşi au teritoriul pe sub pâlcurile de nuferi.

Dar, destul cu poezia şi să trecem la treabă, ştiucile ne asteaptă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem când ajungem la o zonă, unde nu ne putem descurca cu deja clasica şi prea des folosita oscilantă , este să ne dăm seama care ar fi năluca cea mai potrivită pentru acel loc.

Într-o primă situaţie putem avea coridoare  de apă printre buruieni, unde eu prefer să pescuiesc cu năluci suple armate cu jiguri uşoare, pentru ca îmi permit să le joc, să le las  să coboare la adâncime sau să le ridic repede peste câte un obstacol.Acest lucru poate fi obţinut şi dacă folosim niste voblere floating pe care le lăsăm să se ridice la suprafaţă dacă întâlnim un obstacol, dareu consider că un silicon îşi face mai bine treaba, mai ales dacă îl şi jerkuim puţin şi nu îl recuperăm constant.

Dacă consideraţi că este cazul şi posibilităţile de a agăţa năluca sunt mari, este bine să folosiţi softbait.uri armate cu un cârlig offset care vă scuteşte de pierderi si de faptul că năluca mai agaţă cate un fir de iarbă şi îi strică toată mişcarea.

O nălucă care a dat rezultate în aceste condiţii este spinnerbaitul, care datorită plusului de zgomot şi vibraţie conferite de p aletă, atrage atenţia ştiucilor chiar dacă năluca nu este în raza lor vizuală. Dacă vegetaţia este foarte deasă folosiţi un spinnerbait cu skirt, care nu va agăţa atâta iarba faţă de un shad sau chiar un grub.

O altă situaţie cu care ne putem întâlni: vegetaţie compactă, cu nici 20-30 de centimetri de apă deasupra ei. Preferatele mele sunt cranckbaiturile grăsunele, care să nu coboare mai jos de zece centimetri, să aibă  multe bile, să zornăie de să se audă jumătate de baltă. Efectul lor îl poţi vedea în momentul în care vezi că se întâmplă un  cutremur în buruienile din jurul voblerului şi un vacuum îţi face ca voblerul să dispară. Înţeparea se petrece instantaneu, din reflex, abia după cîteva secunde te dezmeticeşti şi îţi dai seama ce s-a întâmplat.

Una din variantele de luat în calcul este folosirea lingurile oscilante uşoare care sunt o soluţie salvatoare de multe ori, le putem juca într-o palmă de apă, prea tentant pentru o ştiucă care se află în ascunzişul ei să reziste.

Pe final, în enumerarea variantelor de năluci am lăsat voit campionul ştiucilor, nimeni altul decât sliderul de la firma Salmo. Ideal de folosit pentru situaţia de mai sus. Cei care au conceput această nălucă au avut o sclipire de geniu, mişcările nălucii imită perfect înotul dezordonat al unui peşte în agonie, o adevarată prăjitură pentru ştiucă, care cu toată prudenţa care o caracterizează uneori, nu poate rezista sliderului. Nu trebuie să vă lipsească din trusă, a reinventat practic pescuitul ştiucii cu năluci shallow (care evoluează la mică adâncime).

Ultima variantă pe care o putem întâlni este atunci când buruiana este ridicată până sus şi ni se pare că nu avem nici o nălucă pe care să o putem recupera  fără să o lăsăm tribut bălţii. Dacă suntem norocoşi şi avem măcar 2-3 centimetri de apă deasupra vegetaţiei, putem folosi popperul, pe care dacă învăţăm să îl folosim cum trebuie şi ne iese splashul care trebuie (zgomotul produs de concavitatea poperului), putem avea partide de povestit la nepoţi. Ştiuca parcă o ia razna, sare din apă cu totul, vine de la distanţă si atacă furibund năluca, cu o explozie de energie care, daca te ia prin surprindere , te face să tresari fără să vrei. Cred că pescuitul la popper este fără îndoială cel mai spectaculos mod de a prinde o ştiucă.

Dacă avem ghinion şi poperul nostru nu poate evolua din cauza buruienilor, singura noastră şansa sunt  nălucile care imită o broască, care au cârligul bine protejat, astfel încât este aproape imposibil să agăţaţi macar un fir de iarbă. Aşa că,  nu disperaţi, soluţii sunt pentru orice tip de baltă, important este ca noi să fim pregătiţi şi să avem nălucile potrivite.

Acoperind, sper, cam toate posibilităţile pe care le puteţi întâlni pe o baltă invadată de vegetaţie, sper că am reuşit să vă dau câteva idei de pornire în alegerea nălucii potrivite.

Nicolae Puşcaş

Prinde, Pozează, Eliberează!

Articol publicat în numărul din Martie 2010 al Revistei lu Peşte.