Stiuca pe verdeata


Deşi după titlu poate că v-aţi aştepta la o reţeta scrisă de maestrul Galic, sper să nu vă dezamăgesc vorbindpress-releaseu-vă de pescuitul ştiucii, atunci când o căutăm pe o apă invadată de vegetaţie.

Când toată lumea fuge de astfel de locuri, pe mine însă mă apuca fibrilaţia când văd că pe o adâncime de 1-2 metri am numai o palmă de apă deasupra buruienilor, eventual cu ceva canale de jumătate de metru libere de vegetaţie, de unde sigur pândesc câteva cumetre mai îmbrăcate. Zonele cu apă liberă, nu au decât sa le bată cei comozi şi cei care se mulţumesc cu câte o mârliţă fugită de răul suratelor mai mari, care îşi au teritoriul pe sub pâlcurile de nuferi.

Dar, destul cu poezia şi să trecem la treabă, ştiucile ne asteaptă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem când ajungem la o zonă, unde nu ne putem descurca cu deja clasica şi prea des folosita oscilantă , este să ne dăm seama care ar fi năluca cea mai potrivită pentru acel loc.dsc01413_exposure1

Într-o primă situaţie putem avea coridoare  de apă printre buruieni, unde eu prefer să pescuiesc cu năluci suple armate cu jiguri uşoare, pentru ca îmi permit să le joc, să le las  să coboare la adâncime sau să le ridic repede peste câte un obstacol.Acest lucru poate fi obţinut şi dacă folosim niste voblere floating pe care le lăsăm să se ridice la suprafaţă dacă întâlnim un obstacol, dareu consider că un silicon îşi face mai bine treaba, mai ales dacă îl şi jerkuim puţin şi nu îl recuperăm constant.

Dacă consideraţi că este cazul şi posibilităţile de a agăţa năluca sunt mari, este bine să folosiţi softbait.uri armate cu un cârlig offset care vă scuteşte de pierderi si de faptul că năluca mai agaţă cate un fir de iarbă şi îi strică toată mişcarea.

O nălucă care a dat redsc01415_exposurezultate în aceste condiţii este spinnerbaitul, care datorită plusului de zgomot şi vibraţie conferite de p aletă, atrage atenţia ştiucilor chiar dacă năluca nu este în raza lor vizuală. Dacă vegetaţia este foarte deasă folosiţi un spinnerbait cu skirt, care nu va agăţa atâta iarba faţă de un shad sau chiar un grub.

O altă situaţie cu care ne putem întâlni: vegetaţie compactă, cu nici 20-30 de centimetri de apă deasupra ei. Preferatele mele sunt cranckbaiturile grăsunele, care să nu coboare mai jos de zece centimetri, să aibă  multe bile, să zbug-eye-mic_resizeornăie de să se audă jumătate de baltă. Efectul lor îl poţi vedea în momentul în care vezi că se întâmplă un  cutremur în buruienile din jurul voblerului şi un vacuum îţi face ca voblerul să dispară. Înţeparea se petrece instantaneu, din reflex, abia după cîteva secunde te dezmeticeşti şi îţi dai seama ce s-a întâmplat.

Una din variantele de luat în calcul este folosirea lingurile oscilante uşoare care sunt o soluţie salvatoare de multe ori, le putem juca într-o palmă de apă, prea tentant pentru o ştiucă care se află în ascunzişul ei să reziste.

berti

Pe final, în enumerarea variantelor de năluci am lăsat voit campionul ştiucilor, nimeni slideraltul decât sliderul de la firma Salmo. Ideal de folosit pentru situaţia de mai sus. Cei care au conceput această nălucă au avut o sclipire de geniu, mişcările nălucii imită perfect înotul dezordonat al unui peşte în agonie, o adevarată prăjitură pentru ştiucă, care cu toată prudenţa care o caracterizează uneori, nu poate rezista sliderului. Nu trebuie să vă lipsească din trusă, a reinventat practic pescuitul ştiucii cu năluci shallow (care evoluează la mică adâncime).

Ultima variantă pe care o putem întâlni este atunci când buruiana este ridicată până sus şi ni se pare că nu avem nici o nălucă pe care să o putem recupera  fără să o lăsăm tribut bălţii. Dacă suntem norocoşi şi avem măcar 2-3 centimetri de apă deasupra vegetaţiei, putem folosi popperul, pe care dacă învăţăm să îl folosim cum trebuie şi ne iese splashul care trebuie (zgomotul produs de concavitatea poperului), putem avea partide de povestit la nepoţi. Ştiuca parcă o ia razna, sare din apă cu totul, vine de la distanţă si atacă furibund năluca, cu o explozie de energie care, daca te ia prin surprindere , te face să tresari fără să vrei. Cred că pescuitul la popper este fără îndoială cel mai spectaculos mod de a prinde o ştiucă.

popper-baracuda

Dacă avem ghinion şi poperul nostru nu poate evolua din cauza buruienilor, singura noastră şansa sunt  nălucile care imită o broască, care au cârligul bine protejat, astfel încât este aproape imposibil să agăţaţi macar un fir de iarbă. Aşa că,  nu disperaţi, soluţii sunt pentru orice tip de baltă, important este ca noi să fim pregătiţi şi să avem nălucile potrivite.

Acoperind, sper, cam toate posibilităţile pe care le puteţi întâlni pe o baltă invadată de vegetaţie, sper că am reuşit să vă dau câteva idei de pornire în alegerea nălucii potrivite.

Nicolae Puşcaş

Prinde, Pozează, Eliberează!

Articol publicat în numărul din Martie 2010 al Revistei lu Peşte.

8 Comments

  1. blajinu' May 5, 2010
  2. jonah May 5, 2010
  3. Leba May 5, 2010
  4. pricinosul May 6, 2010
  5. pricinosul May 6, 2010
  6. Leba May 6, 2010
  7. Gabi May 11, 2010
  8. nick May 11, 2010

Leave a Reply