Iarba si calmante la Open.ul Minjesti 2010

E o vorbă printre pescarii de şalău, cu precădere cei de competiţie, când pescuitul merge prost spre deloc: “sunt mârâiţi”. Ei bine, cine a fost acolo, a înţeles că la etapa a II-a de Open a Turneului Naţional de Spinning, Cupa WFT, bibanii au fost mai mult decât mârâiţi, poate mai mult ca şalăii.
start
Sub ameninţarea cruntă a celebrei “gherlosfere”, prezentă şi la Cupa Moldovei 2010 pe pista de la Mînjeşti, 72 de concurenţi îşi fac bărcile “la fermă”, într-o curăţenie perfectă, prin grija domnului Victor Musteaţă, administratorul lacului, uitându-se miraţi la maldărele de iarbă care au pus stăpânire pe apa limpede a Mînjeştiului.
Manşa I a început la ora 8 fix, din mijlocul lacului. Deşi au fost destui concurenţi care s-au antrenat în mod direct sau prin colegii de club, citesc în ochii lor aceeaşi nedumerire, confuzie: “De unde o apuc?” Sunt blagoslovit să pescuiesc în sectorul I unde ştiam de bine de rău, câteva locuri care ţin bibani. Sau mai bine zis ţineau. Pescuiesc cam o oră în fermă, la fiecare 2 din 3 lanseuri agăţam iarbă, cu orice aş fi pescuit. Poppere, zicea căpitanu’, asta e cheia, poppere. 😛 Jefu ăl mai mare de pe mal se uită mirat că încă mai sunt acolo. În fine plec, mă ancorez lângă Cox, la cozonac. Mai dau juma’ de oră şi fix când mă repoziţionează arbitrul iau un 17 centi. Uuuuf, am ieşit din strato… pardon! din gherlosferă. Mă uit la colegu’ Cox, îl necăjesc nişte strapi căt palma. În următoarele 15 minute iau doi strapazani. Ok, nu e de stat aici, viteză.

Plec la dale. Sorin şi Pikeman îmi confirmă că au punctat cu 2 şi respectiv 3 peşti. Îmi şoptesc în barbă: să vezi ce loc 36 iau io cu un biban. Dau lângă ei, nimic! Nu mai simt durerea de cap, fie de la stres fie de la cele două ibuprofene. Ceasul e 12 şi ceva, aproape mă ia panica, nu mai pot gândi coerent. Ce mama dracului? Plec cu o ultimă speranţă spre alt cozonac. Găsesc un ochi unde se poate pescui, deschid trusa de boblere şi mă gândesc cam 5 minute: Care o fi ăla câştigător? Spăl vreo 3 home-made.uri, alte vreo 3 celebre, prinzătoare, tot nimic.  Mai e puţin din manşă şi bag un black-tiger. Ţac repetat, înţep agresiv (deh, monofilamentul…) şi punctez un douăzeci. În ultimele 10 minute mai iau încă trei bibani şi ratez un altul. Eee, pe praful ăsta, cu cinci bibani în juvelnic, mai vii de-acas’. Merg la măsurătoare, mă pun cinstit la coadă. Nu se respectă distanţele dintre bărci iar bibanii se eliberează periculos de aproape. Mizez însă pe fair-play.ul băjeţilor.
la-jgheab18! strigă tare arbitrul şi dă să arunce bibanul în apă. O clipă şefu’, mai măsoară-l odată. Avea 19. În final, adun greu 89 de centimetri şi iau locul 8 pe manşă. Credeam că sunt cei mai grei centimetri de până acum. Aveam să realizez însă cât de rău mă înşelam crezând asta…
Când fac joncţiunea cu colegii de club, primesc vestea: Blajinu’ şi Cotzo sunt gherloşani în prima manşă. Futui! Cpt.Voodoo iese pe locul 9-10 în grupă cu 2 bibani iar Lt. Oby1 pe 14-15 cu 1 peşte.

Pauză. Relaxare. Se lasă cu ceafă şi cârnaţi la grătar. Surpriza organizatorului. Bravo!scrumbie

Dupămasă se termină berea. Nu bun.

Seara o petrecem cu colegii de Ligă, împărţind scrumbii,

vinuri, berici şi răutăţi. Nu pot să nu remarc atmosfera  destinsă, prietenoasă, inter-cluburi. Mă întreb în consecinţă dacă mai vreau la Master. Căpitanu’ îmi împărtăşeşte opinia şi se naşte întrebarea plină de bun simţ: de ce mergem la concursuri?
Glumele de cazarmă nu deranjează, nu conţin răutate,(poate doar puţin :)) e berea de vină. Corpul de arbitrii apare la masă cu tocană de mistreţ. Mirosea într-un mare fel, pur şi simplu îţi ploua în gură, însă nu mai pot să bag nimic în mine, sunt ghiftuit. Am observat că în loc să slăbesc la etape, având în vedere că e ceva muncă fizică, pun cel puţin un kil. Tu-i cântaru’ şi cu afişajul… minte!
Se face ora stelară 2300 aşa că mă retrag la cabină, trebe musai on pic de odihnă.

Duminică ieşim pe apă mai greu, după o noapte lungă. Sunt pe “sectorul plângerii”, unde se luase prima manşă cu 5 bibani, cinste lui Johann die Karpfen. 😉 N-am s-o mai lungesc prea mult cu povestea, cert este că am prins doar un biban, asta după ce am pus ancora de cel puţin 20 de ori în 6 ore. Presentimentul gherlei e greu de descris în cuvinte, un hibrid între angoasă, greaţă şi blazare.

Manşa se încheie cu recordul lui Radu Vlasiu de la Esox (11 bibani) care a demonstrat răbdare şi perseverenţă, urcând de altfel pe prima poziţie a podiumului. Locurile 2 şi 3 sunt ocupate de Dan Banu (Aquamania) şi Laurenţiu Bratu de la C.P.R., pentru ca pe poziţiile 4 şi 5 să-i găsim pe Dan David şi de Esox.ul Daniel Bulcu, ambii luând o opţiune serioasă pentru calificarea în master.podium Cea mai mare captura îi revine în urma unui balotaj lui Sorin Tot.
Cinste şi căpitanului Voodoo care înhaţă poziţia a 6-a; se pare că nasul său fin a reuşit să miroase cam pe unde stau zbârliţii.
Nu pot să nu remarc (cu neplăcere, ce-i drept) o oarecare relaxare a actului de arbitraj, de la bun început: nu se face prezenţa înainte de start, doar câţiva concurenţi pleacă de lângă punctul de start, majoritatea fiind la zeci de metri distanţă, pentru a ajunge primii pe “cozonac”, un pic de neglijenţă la măsurătoare şi nerespectarea distanţelor dintre concurenţi. În rest, numai de bine.beast
Felicitări concurenţilor în primul rând, care s-au luptat în draci pentru haloşi pe iarba Mînjeştiului, organizatorului şi nu în ultimul rând câştigătorilor acestei etape, care sunt sigur că nu va fi uitată prea curând.

De pe frontul de E.S.T. a transmis,
Degrabă halitorul de obleţi, Stafie cel chior.

chioru


si promotorul gherlosferei,
Zgribulici

zgribulici-1

10 Comments

  1. oby 1 May 26, 2010
  2. nick May 26, 2010
  3. Leba May 26, 2010
  4. Rares May 27, 2010
  5. blajinu' May 27, 2010
  6. nick May 27, 2010
  7. Sorin May 27, 2010
  8. Leba May 27, 2010
  9. oby 1 May 27, 2010
  10. nick May 28, 2010

Leave a Reply