East Spinning Team

Indicaţii Lebamicină:
- stări depresive cauzate de lipsa partidelor de pescuit;
- frustrări cauzate de lipsa peştilor din apele naturale;
- anxietate provocată de pregătirile necesare unei gherle la proxima etapă CNS;
- prevenirea acceselor suicidale produse de blancuri repetate, etc
- reprimarea stărilor de vomă provocate de nenumăratele joncţiuni cu braconierii;
- fundilită acută, provocată de statul prelungit pe băncuţa bărcii.

Contraindicaţii:
Nu se recomandă celor care se ştiu cu o sensibilitate crescută a ficaţilor.

Scenarită
Am văzut de câteva ori ce se poate întâmpla dacă nu suntem atenţi la pescuit. Cum e şi normal, niciodată nu ne gândim că ni s-ar putea întâmpla tocmai nouă, pare un scenariu imposibil: căderi de pe maluri în ape cât mai adânci şi eventual cât mai reci, crengi agăţate care provoacă movee mov sau zgârieturi urâte, entorse sau luxaţii provocate de terenul accidentat în combinaţie fatală cu contemplarea clenilor de sub maluri, degerături la “terminale” cauzate de echipamentul neadecvat, macete înfipte-n braţe la 1mm de arteră pe cauze de noroaie alunecoase sau cârlige înfipte în cele mai diverse zone ale propriului corp, dintr-o mică clipă de neatenţie.Am să mă refer aici doar la unul dintre aceste, să zicem necazuri, pe care le putem experimenta la pescuit: cârligul înfipt în corp.
Cum e şi normal, orice pescar serios caută cele mai agere şi degrabă înţepătoare cârlige. Într-o astfel de situaţie m-am regăsit recent, la o partidă de şalău, cu unul din bunii mei amici, pe un lac privat din zona Ieşilor.

Povestea.
Odată ajunşi pe malul lacului, am demarat pescuitul, cu prezentări şi momeli clasice: softuri de 8-10 centimetri montate pe jiguri de 7 grame, football sau stand-up. Trebuie să recunosc că sunt modelele mele favorite de jiguri, probabil o chestiune de încredere.
După aproximativ o oră de pescuit, neavând nici un ţac, am început să schimb năluca în speranţa că voi trezi interesul colţoşilor. E un defect al meu, schimb des. La un moment dat îmi cad ochii pe un spinner-bait mititel, absolut nou, creat probabil pentru biban, ce-l primisem recent de la un magazin online. Îmi şoptesc încet: asta-i tată, dacă-s aşa mârâiţi, hai să-i ispitesc cu specialităţi. Ochetul jigului de la spinner-bait era plin cu vopsea aşa că am început să caut soluţii să-l curăţ, ca să pot să-l montez pe duolock.

Ceasu’ rău, pisica 13
Ochii îmi cad e un primul jig din trusă, turnat pe un carlig Matsuo, agere şi moi cum le ştiţi. Caut să bag vârful cârligului prin ochetul cu pricina ca să îndepărtez vopseaua şi, fix în acel moment, naiba mă face să întorc mufa spre colegul ce tocmai clama un atac pe shadul de 10 cm cu care zgândărea colţoşii. A fost momentul în care s-a întâmplat nenorocirea: vârful jigului a alunecat pe celălalt ochet şi mi-a intrat în buricul degetului, în spatele unghiei, preţ de vreo 7-8 milimetri, suficient însă să nu mai zăresc contraspinul duşmănos.

Nu durea tare rău decât atunci când încercam să scot jigul pe calea inversă intrării lui în deget, contraspinul îşi demonstra pe deplin menirea. Cristi (colegul de pescuit), cu o privire plină de milă, îmi sugerează discret să merem la spital, doujde kilometri distanţă, adică 15 minute cu maşina. Refuz cu demnitate, după două priviri scurte, una spre deget şi ailaltă spre apă: “Nici vorbă, e un fleac, îl scot imediat”.  Ca un făcut, vârful cârligului nici măcar nu se întrezărea pe sub piele, deci aveam de muncă.

Tortura
Mai stau vreo 5-10 minute, încă în căutarea unor soluţii care să nu doară foarte tare. Apare şi paznicul, constată situaţia, dispare pentru încă 5 minute ca să reapară cu o sticlă de jumătate plină cu esenţe tari, zicea el pentru dezinfectare. Pe exterior. Dar cică merge bine şi pe interior. Îmi sugera discret o manieră barbară, radicală: Băh frate, iei un gât zdravăn, stai on pic, mai iei un gât sănătos şi după aia smulgi dintr-o dată jigu’ şi-ai scăpat, dai cu ţuică şi eşti ca nou!
Uşor de zic însă greu de realizat. Mai beau un gât de trotil şi mă gândesc serios la spital. Colegu’ mă încurajează amabil: ” Ce crezi că la spital nu e totuna? Te taie până vede jigu’  şi-l scoate-afară!” Futui, la asta nu mă gândisem!

Plumbul de 5 grame atârna din ce în ce mai greu pe degetul enervat. Iau patentul din trusă şi-l tai with “no remorses”, cum ar zice bătrânul Hetfield.
Colegu’ îmi şopteşte la ureche că a găsit soluţia ca să nu doară, scoţând dintr-un buzunar un elastic de marafeţi de culoare galbenă. Zice candid: “Îl înfăşori căt poţi de strâns pe deget, aştepţi 5-10 minute şi apoi poţi să tragi de jig cât vrei, nu mai doare!” Boon, hai s-o facem şi p-asta. Am aşteptat vreo doujde minute bune, degetul se umflase şi devenise vineţiu însă când puneam patentul să trag de cârlig, durea ca dracu. Deci, soluţie eronată.
Paznicul inventează un cutter, modelul mare, de făcut surcele de grătar. Lama era atât de ciunţită şi oxidată încât de la bun început am refuzat cu politeţe să-l folosesc :P  Revin, în disperare de cauză, îl “sterilizez” cu un şerveţel şi ceva alcool de prună şi încep să tai uşurel degetul cam pe acolo unde bănuiam eu că va ieşi cârligul. Greu de reprodus în cuvinte senaţiile tari, lipoveneşti. Practic, mi-am făcut pielea de pe buricul degetului franjuri, fără să întrezăresc vreo brumă de cârlig.

Soluţia
În fine, după o altă jumătate de oră de împins cârligul, care nu voia nici în ruptul capului să străpungă pielea groasă a degetului, marchez cu cutter.ul locul unde bănuiam că va ieşi vârful, mai iau o duşcă de curaj, prind cu patentul acul de vârf, trag serios şi văd printre lacrimi contraspinul trecând de zona unde aveam înainte ceva piele.

Uufff! Greul trecuse! Mă pregăteam pentru o ultimă repriză, trag aer în piept şi trag iarăşi cu patentul; supriză! cârligul iese integral din deget, fără să mai simt aproape nimic, toată filozofia era la contraspin, se pare. Nu cred ca am fost de ceva vreme atât de fericit, de bucurie mai iau un şnaps şi mă “fac” destul de bine.

Tratament şi profilaxie

Ultimii paşi au fost stoarcerea “sângelui rău” din deget de câteva ori  la rând, după care dezinfectarea cu deja multiubita băutură spirtoasă şi în final pansarea cu un plasture steril. În circa 10 minute de la finalizarea supliciului, pescuiam liniştit, ce-i drept cu un deget arătător relativ dublu ca dimensiune, însă fără alte probleme. Locul durea foarte puţin iar ulterior usturimea a trecut de tot, iar în circa două săptămâni s-a refăcut complet.
Nu-mi place să dau sfaturi, dar dacă veţi fi un pic mai atenţi după ce aţi citit acest episod, nu pot decât să mă bucur că am putut fi de un mic folos. Aşadar ochii cât cepele la tot ce se întâmplă în jur, faceţi totul cu mai multă migală şi lăsaţi graba acasă că poate strica treaba urât de tot.
Fir întins şi nu uitaţi:
Prinde, Pozează şi Eliberează!

Leba.