Cleanul cel blajin

blajinu

Zapuşeală mare, moncher! Toată săptămână m-am topit de căldură. Peste 30 grade la umbră. Hai la răcoare. Unde? Păi hai la Bicaz, cu cortul, că e munte, apă, iarbă, copaci. Vineri după-amiază hop în maşini şi la drum. Ajungem la un loc de campare interesant, dar cam murdar (pont de pont dat de un coleg de suferinţă în ale spiningului). Facem rapid puţină curăţenie, aruncăm resturile trecerii bipezilor pe foc şi instalăm grătarul. Cam târziu de intrat pe apă. Nu-i bai, dimineaţă suntem pe apă la prima oră. Bem un dop şi la somn, că suntem obosiţi şi dimineaţă e aproape. Somn – ce utopie! Cocalarii erau la posturi, am ascultat manele până spre dimineaţă. Data viitoare îmi iau cort antifonat. Dimineaţă ne trezim, de fapt ne sculăm cu noaptea în cap, să ne prindă răsăritul pe apă. Doi într-o barcă, să nu ne plictisim. Hai în malul celălalt, că pe aici peştii dorm, ca nici ei nu au dormit astă-noapte. În faţă pietre, copaci căzuţi în apă. Hmm, locuri excelente, virgine. Eu bag rapid un vobler fast sinking, colegul bagă o rotativă mică. La primul lanseu ia un biban mic. biban_resizeEu mai insist. Nu vrea. Poate nu e aşa pe adâncime. Hai ca bag un Tiny mai natural şi-l arunc chiar în buza malului. Atac instant, înţep, îl am. Şi tot aşa. Tragem concluzii, dăm sfaturi. Mai bine la vobler decât la lingură. Încercăm Cozme şi Hasznosi floating, nu vor, e prea dimineaţă. Când soarele a început să încălzească malul, au început clenii sa iasă la suprafaţă, la muscărit. Încep să dea în floatinguri mai mari si mai verzi. Eu insist cu sinkinguri, dar iau mici, colegul ia mai mari, dar nici unul peste 35 cm. Ne lăsăm pe vânt, batem loc cu loc. Nimic senzaţional. Am un dril scurt cu un peşte mare, care se dovedeşte a fi un scobar de vreo 7-800 gr, prins cu ancora în gură. Cam în fiecare loc unde ne oprim luăm câţiva, că la un moment dat le-am pierdut şirul. Dăm la buturugi, scufundate, la pârâuaşe, la stânci abrupte, copaci aplecaţi. Aceeaşi cleni, mulţi şi mici. Bibani manelişti – fără număr.
clean-1

După câteva ore, vedem în tabără fumul de la grătar. Mergem la masă şi facem planul pentru partida de seară. Băgăm şi un somn la umbră, eram datori cu câteva ore din seara trecută. Trece vremea, apar moldovenii, cu muzica de rigoare, cu rachiu şi focuri uriaşe pentru grătare, de parcă ar fi fript berbeci întregi. Ce să-i faci, e plină ţara de oameni de acest gen, vin şi ei să se distreze, să se de-streseze. Fiecare după puterile lui (mentale). Vine seara, contramandăm partida pe motive de împotmolire-a-unui-prieten-pe-un-drum-spre-noi-prost-ales. Vine omul până la urmă, bem un spriţ, bem o bere, stăm la poveşti. Ca oamenii. Asteptăm dimineaţa. Ca pescarii.

Dimineaţă iar la umflat barca, iar la lansete, iar motor, iar baterie. Pornim tot pe malul celălalt, dar în direcţia opusă. Pe drum, admirăm Ceahlăul, muntele lui Zalmoxe. Tovarăşul e hotărât, azi dă numai la rotativă. Ok, hai să vedem care prinde mai mult. După vreo 20 cleni prinşi de mine, ia şi el un biban amărât la o micro-rotativă Berti . Fără comentarii. Ajungem la un stâncă, facem colţul, şi ne speriem, stăteau staţionariştii ca pe dig la mare. Hai pe malul celălalt, măcar de ni se termină bateria nu mai trebuie să vâslim mult. Acolo, apa mult mai tulbure, se vedea că bătuse vântul în timpul nopţii. Dar peşii sunt şi aici, în apă tulbure. Insist cu un vobler fast-sinking de la Radu, atac, ratare. Arunc din nou spre mal, îl las puţin să coboare, simt atacul, îl înţep, dril prelungit la maxim pentru savurarea momentului, vine la barca, urmează poza şi eliberarea.

Spre deosebire de celălalt mal, aici găsim şi câteva golfuri, unde găsim peştii oarecum grupaţi, în sensul că prindem mai mulţi peşti în aceeaşi zonă. Vremea trece, sună telefoanele. Suntem fericiţi, chiar am avut capturi. Eu rămân cu o uşoară senzaţie de regret că nu am prins ceva mai mare. Auzisem că la Siriu se prind peşti mari. Şi multi. Aici oare de ce nu am prins? Şi dădusem şi cu voblere mari si mici, şi floating şi sinking, cu bătaie largă sau discretă.

La mal, la o bere, tragem linie şi socotim: cei mai mari cleni au intrat la Hasznosi verde-brotăciu floating, clean-2cei mai mulţi la Tiny autohton, o culoare neutră. La celelalte voblere, Cozma, Salmo (Hornet şi Tiny) n-am luat decât biban, la Rapale n-am luat nimic, la fel la Strike pro, River2Sea şi Dorado, şi dintre rotative au fost campioane Dam Efzzet nr.1 şi Berti Axat, ambele argintii. Bineînţeles că am dat cu lansete light şi ultra light, şi fire subţiri, 0,10-0,12, prin asta compensând greutatea redusă a nălucilor. Tinând cont că a fost a 3 –a partidă la clean din barcă din viaţa mea, cred ca a fost o reuşită. Cât despre cleanul cel mare, nu mă las, îl mai caut, ştiu că e acolo, mă aşteaptă. Ne întoarcem spre casă obosiţi fizic, însă întineriţi spiritual. Păcat de ţara asta, pe cât de frumoasă e, pe atât de urât popor are. Aruncă oameni gunoiul pe unde apucă, şi pe mal, şi în apă, urlă, chiuie, dau foc, de parcă ar fi primitivi. Cred că şi maimuţele s-ar uita mirate la ei. De fapt nici nu merită comparaţia. Vorba unui şpagatist: „Trăim în România….!”

Să auzim de bine!
Blajinu’.

5 Comments

  1. ovidiu August 9, 2010
  2. oby 1 August 9, 2010
  3. adyy August 16, 2010
  4. oby 1 August 16, 2010
  5. Kalisch Vlad April 24, 2011

Leave a Reply