Fascinaţia voblerelor

Prima mea nălucă

Când am descoperit spinningul, prima momeală artificială a fost un vobler. Eram atât de ignorant încât abia-abia am plecat urechea la sfaturile unui bun amic, Dreamer: “Ai de grijă când alegi năluca, trebuie să ştii cum să te joci cu ea!” Trebuie să recunosc însă faptul că năluca fură ochii pescarului, mai întâi ca şi aspect şi abia mai apoi ca funcţionalitate şi aplicabilitate. După o scurtă negociere cu Dreamer în magazinul de pescuit, am achiziţionat un vobler minnow, de tip shallow, de 7 centimetri, un pattern clasic, gen oblete. Fireşte, vizam peştii mari fără discuţie, în uriaşa mea ignoranţa.

Cu puţin noroc, am ajuns să şi prind cu acel vobler, ba mai mult, cu ajutorul lui am câştigat un loc 2 la primul meu concurs de spinning, Cupa Prieteni Pescari – Cogeasca 2005. Paradoxul face că era un concurs de biban, iar voblerul meu de 7 cm ssalmo-minnow-m5s-d-a dovedit a fi o soluţie inspirată la acel moment. Probabil că bibanii vizau prada ceva mai mare şi o căutau în suprafaţă. Nu mai are nicio importanţă faptul că aşa-zisa mea trusă de spinning nu conţinea decât 4-5 voblere cu totul J. Dar nu despre concursuri vreau să vă vorbesc aici ci despre această minunată invenţie, denumită vobler.

Etimologie

Etimologia cuvântului provine din limba engleză, din verbul to wobble care se traduce mot-a-mot: a se fâţâi, a se bălăbani, a clătina, a da din coadă etc. Interpretarea naturală sugerează pur-şi-simplu „bătaia” voblerului, evoluţia sa propriu-zisă.

Istoria pe repede înapoi

Informaţiile despre primii constructori de voblere datează de mai bine de 200 de ani. În antichitate oamenii au descoperit că peştii se pot prinde şi altfel decât cu ţepuşa sau bolovanul; spre exemplu, în anii 2000 î.H., chinezii şi egiptenii pescuiau având beţe, linii din mătase şi cârlige din bronz.

Preambulul inventării industriei de produs şi comercializat voblere s-a produs însă abia la finalul secolului al XIX-lea; pe continentul american, anul 1881 a fost anul înfiinţării mărcii pflueger-beePflueger (E. F. Pflueger’s Enterprise Manufacturing Company), marcă ce avea să devină celebră pe tot mapamondul prin echipamentul de pescuit pe care îl produce; mai apoi, în anul 1902 se fonda Heddon Company, înfiinţată cu scopul de a pune în vânzare nălucile proprii (produse de altfel în bucătăria familiei Heddon, în statul Kentuky); după o jumatate de secol de la înfiinţare, în anii 50 Heddon avea să ajungă la un vârf de peste 12.000 de voblere produse pe zi!

În Europa unul din marii pionieri ai industriei de voblere a fost finlandezul pe nume Lauri Rapala. Icreek-chubstoria consemnează că prin anii `40, Lauri, un pescar ce locuia aproape de lacul Paijanne din sudul Finlandei, se săturase să tot investească în momeli naturale şi, observând cu atenţie comportamentul răpitorilor, a decis să construiască primul său vobler, o nălucă care avea să devină istorie într-un timp scurt. Ce-a ieşit din briceagul lui Lauri şi nişte coajă de arbore, urma să devină bunicul unui vobler celebru, Rapala Original Floater. primul-original-floater

Se spune că folosind acest prim vobler, Lauri a prins multe sute de kilograme de peşte, dar asta nu putem certifica, deci rămane la stadiul de legendă.

În Germania se fonda la finalul secolului IX (1875) compania D.A.M. (Deutsche Angelgeräte Manufaktur), iniţial producătoare de feronerie, articole sportive şi echipament de pescuit. Afacerea a avut o evoluţie de o amploare extraordinară, astfel încât în anul 1910, compania avea să câştige parteneriate de afaceri în Anglia, Franţa, Rusia sau chiar SUA şi Japonia. dam-turbler

Au urmat în mod firesc, nume ce au ajuns celebre: Abu Garcia – care iniţial produceau ceasuri, Nils Master, francezii de la Mepps a căror linguri sunt arhicunoscute worldwide s.a.m.d. După o evoluţie fulminantă, în prezent industria voblerelor este încă în expansiune, generând venituri de sute de milioane de euro pe toată piaţa mondială.

Voblere vs. alte năluci

Probabil că nu este pescar pe lume care să pescuiască numai la voblere. Poate doar field-tester-ii companiilor ce produc exclusiv voblere, dar sincer cred că până şi aceia mai folosesc pe furiş câte o oscilantă sau o plastic moale atunci când ochiul vendorului nu-l vede J. Teoretic, voblerele pot prinde cam orice peşte, având aplicaţii extreme de diverse. Eu unul am rămas cu o oarecare nostalgie pentru ele, ţinând cont de faptul că sunt primele năluci pe care le-am achiziţionat. Şi acum când găsesc un vobler care mă inspiră sau care e deja celebru pentru capturile sale, mă abţin cu greu să nu-l cumpăr imediat.

Soluţii constructive

Primele voblere au fost construite aşa cum spuneam din coajă de copac şi din diverse tipuri de lemn, cu varianta de top – balsa. Lemnul de balsa asigură o flotabilitate excelentă şi este suficient de dens ca să confere nălucii o bună fiabilitate, evident în combinaţie cu un coating solid. Spre cea de-a doua jumatate a secolului XX, producătorii au început să găsească şi alte variante de construcţie a voblerelor; cele mai ieftine şi mai pretabile producţiei de serie s-au dovedit a fi plasticele tari, materiale din care sunt făcute acum majoritatea acestor năluci.abu-hi-lo

Braţul şi mintea

De câte ori nu aţi fost în situaţia de a găsi într-un ultim moment o nălucă ce vă salvează partida? Sute şi sute de lanseuri cu zeci de modele de năluci, până simţi că te lasă bicepsul iar stânga prinde crampe pe coarba mulinetei şi totuşi …nici un ţac! Eu unul am păţit-o destul de des. N-am să fac apologia unui vobler anume, însă sunt câteva pe care nu le-aş da din trusă nici mort: câteva floatinguri stick, absolut mortale la ştiucă şi avat, vreo 10 shallow-runner de diverse forme şi culori care mi-au adus destule surpize, ceva rattlinguri şi deep-divere care prind bine şalău, vreo două-trei cranckuri vintage pe care mi-aş dori tare mult să le las moştenire cuiva drag(nici nu le mai pescuiesc!), câteva ”japo” care au o evoluţie absolut genială, foarte aproape de cea naturală a peştilor pradă şi care m-au costat destul de mult (deh, piaţa JDM). Puse cap la cap, mi-a trecut în cap să le număr într-o seară, am peste 450 de voblere. O fi mult, o fi puţin…?

Mintea şi braţul

Am ales special sintagma lui Dumas pentru a sublinia că pescuitul, în toate formele lui, înseamnă un procent mic de transpiraţie şi unul covârşitor de inspiraţie. Pare simplu: eşti pe malul apei, deschizi trusa chitit să pui un vobler anume şi-ţi cad ochii pe o ciudăţenie pe care n-ai folosit-o niciodată, legi voblerul, lansezi şi BUF! Nu, nu e simplu însă poate fi la îndemâna oricărui pescar. Totul e să fie inspirat şi să-ţi pui toată încrederea în ceea ce faci, să fii una cu năluca. Îmi face plăcere întotdeauna să-mi aduc aminte de acele momente, sunt pur şi simplu priceless.

Colegii de pescuială îmi tot repetă că schimb năluca prea des, ce să-i faci, aşa-i când ai prea multe, cred că şi ăsta poate fi un defect uneori.

În încheiere

Dacă îmi premiteţi un mic sfat: nu faceţi ca mine, în primul an mi-am cumpărat peste 100 de voblere din care folosesc acum mai puţin de 3 sferturi. Un clasic spunea că „orice vobler va prinde peştele lui la un moment dat”. Foarte adevărat, dar nu avem timpul fizic să facem asta. Deci, când cumpăraţi un vobler, cereţi sfaturile prietenilor, analizaţi ce şi unde s-a prins la acea nălucă, chiar „gugăliţi” un pic şi abia pe urmă daţi banii pe el.

Prinde, Pozează, Eliberează!

Realizat cu sprijinul Baracuda România şi Magazinu’lu’Peşte Articol publicat în numărul din Martie 2010 al Revistei lu Peşte.

13 Comments

  1. blajinu' October 5, 2010
  2. vali136 October 5, 2010
  3. Sorin October 7, 2010
  4. radu_bug October 7, 2010
  5. nick October 7, 2010
  6. Blajinu' October 8, 2010
  7. teo October 26, 2010
  8. teo October 26, 2010
  9. teo October 26, 2010
  10. oby 1 October 27, 2010
  11. teo October 27, 2010
  12. Leba October 29, 2010
  13. teo November 1, 2010

Leave a Reply