Dilema veche: forumul sau copca?

A venit iarna. Stai acasa, te uiti in revistele vechi, frezate uiţi la emisiunile de pescuit de la TV, intri pe forumuri şi te cerţi cu alţi pescari. Vine şi ideea salvatoare: hai la pescuit! Eşti nebun? Pescuit pe vremea asta? La -5 grade? Hai, lasă comoditatea, mâine dimineaţă ne întâlnim la cafea, echipaţi de treabă – aşa decurge prima discuţie cu un prieten, înainte de Craciun. Seara, incep să mă uit prin trusele prăfuite, nah, a trecut un an de la ultima copcă. Trag repede vreo 20 m fir subtire 0,12 pe comboul de copca preferat  –  o lansetă dintr-o bucata, cu o “moriscă” veche, mă uit să văd dacă am toate dandinetele in cutiuţă, să văd dacă mai am plutele de anul trecut. Dimineaţă, iau freza pentru gheaţă din garaj, şi, îmbracat gros, hai la cafea. Bem cafeaua, şi pornim la drum, povestind partidele din ceilalţi ani. Din păcate, anul ăsta trebuie să încercăm pe alte bălţi, barajele pe care pescuiam de obicei au fost golite din cauza inundaţiilor şi nu mai avem ce căuta multă vreme pe acolo. Am găsit, din auzite, o baltă care ar ţine ceva biban, o baltă a nimănui, şi vrem să vedem ce ne poate oferi.dandinete

Ajungem cu greu pe baltă, zăpadă mare pe drum, balta destul de departe de mal. Intru eu primul pe gheţă, că-s mai uşor, si fac prima copcă la vreo 3-4 m de mal, să vedem cât de groasă e gheaţa. Freza muşcă din gheaţă, imediat o străpunge, bag “pliciul”, scot gheaţa spartă şi văd că este gheaţă, are peste 7 cm. Merge, ne ţine fără probleme. Începem atacul: dăm fiecare câte 2-3 copci pe lângă buza stufului, la oarecare depărtare unul de altul, să vedem adâncimea şi pe unde gasim peştii. Bag o dandinetă mai colorată, galbenă cu spate alb, luată de la colegul Oby, de la magazinul din Iaşi, o joc de câteva ori, şi mi se pare că am un ţac. O mai joc puţin mărunt, şi o ia decis. Înţep şi îl scot. Un biban colorat, negricios, bibandă nervos din cap şi se infoaie la mine. Asta e, am prins primul peşte, dau cafeaua la întoarcere. Costisitoare tradiţie. Vine şi prietenul, să vadă primul biban de anul ăsta. Tragem concluzia că-l rupem, dacă la prima copcă am luat un peşte. Iluzii deşarte. Am mai făcut 50-60 copci, până ne-au obosit braţele, şi n-am mai dat  decât de câţiva alevini, că nu se putea numi bibani, la mărimea aia. Facem pauză de masă, băgăm o slănină afumată, cu ceapă, şi stingem cu ceva vin roşu, din producţia proprie. Mai ciorovăim, oleacă de caterincă, să nu îngheţăm, dar peştii tot nu-i găsim. Hai să schimbăm strategia, mergem pe malul celălalt, spre dig, şi dacă nu dăm de ei acolo, plecăm spre casă. Demoralizat, după 6 ore fără să mai prins altceva, fac două copci chiar in buza stufului, şi arunc freza spre coleg. Ăsta striveşte o înjurătură între buze, şi face şi el copci. În acelaşi timp, cum dandinam, neatent la plută, simt în băţ un ţac şi scot băţul din apă. În dandinetă un biban. Scot dandineta din botul peştelui, şi o bag repede în copcă, să nu pierd bancul. Mai prind 5 la foc automat, dandineta nici nu apucă să întindă firul şi e şi atacată. Ehe, e altă treabă. Când nu mai vor, mă mut la cealaltă copcă, şi mai scot încă 2. Parcă nu e mai e aşa frig, şi parcă şi balta are peşte. Vine şi colegul, începem să dăm copci în zonă, amplasate ca primele. Nu ne mai dor nici braţele, avem şi chef de vorbă, de dat sfaturi. Până în final am prins vreo 20 de bibani filetabili fiecare, marcel-la-copcala cei mici le-am dat drumul imediat.. La întoarcere, ne oprim la o crâşmă şi dau cafeaua datorată. Tragem concluzii, la ce culoare a mâncat mai bine, modul de animare a nălucii, adâncimea la care era peştele, etc. Boală grea pescuitul ăsta, te scoate din casă şi pe ger, şi pe ninsoare.  O zi bună, până la urmă.jdm_resize

Ca şi concluzii: sculele necesare nu sunt foarte pretenţioase: o lansetă scurtă, cu mulinetă mică, pe care punem fir mono subţire, 012-0,14, câteva dandinete, metalizate sau colorate, în diverse mărimi şi forme, şi câteva plute care să corespundă greutăţii dandinetelor. Mai trebuie o sculă bună de spart gheaţa, o freză e ideală, dar pentru început merge şi un “otic”, sau chiar un topor (îmi aduc aminte că în studenţie, primele mele copci le-am făcut cu o teslă de zidărie). După ce facem copca, trebuie să curăţăm copca de gheaţa spartă –  eu folosesc un “plici”, o supieră de bucătărie, sau poate fi o strecurătoare cu ochiuri mai mari. Nu trebuie uitate îmbrăcămintea şi încălţămintea pescarului. Pentru mine, având unele probleme cu circulaţia perifierică, încălţămintea este extrem de importantă. Din această cauză, am renunţat la bocancii tradiţionali, din piele, şi am trecut la o pereche de cizme din EVA, cu ciorap interior de pâslă, după ce am folosit câţiva ani nişte bocanci speciali de copcă, completaţi cu ciorapi de neopren. Hainele, nu foarte groase, dar călduroase, gen polar/fleece, pr principiul foilor de ceapă. Geaca extrerioară neapărat impermeabilă, că mai ninge uneori, sau cade lapoviţă. Nu uitaţi mănuşile, cu sau fără neopren, să fie în buzunare. În spate port un rucsăcel mic, în care intră mâncarea, lichidele şi sculele, uneopri o pereche de mănuşi şi soşete de rezervă, şi care are şi rol de protecţie la vânt pentru spate. Dacă sunteţi mai comod, sau pentru a evita durerile de genunchi, putem lua un scaun pliabil cu noi. Cel mai bine e să mergeţi la pescuit însoţit, se mai întâmplă şi accidente, gen gheată spartă sau copcă nesemnalizată.

Trecând la stilul de pescuit, eu folosesc de obicei dandinete metalizate, nichelate sau arămii, pe ape limpezi, şi colorate (fire-tiger, red-head, galbene, albe). Ca sfat, puneţi un capăt de aţă roşie pe cârligul dandinetei, ghibort_resizepentru a spori atractivitatea. Jocul nălucii îl realizez prin mişcări de ridicare, mai bruşte sau mai lente, de amplitudine mare, ridicând băţul 40-50 cm, sau mai mărunt, cu mişcări dese, să pară o tremurare (similar cu jiggingul al biban). Atacul peştelui va fi semnalizat de plută, dacă folosişi, sau se simte în mână. Eu personal folosesc plută, şi o recomand pentru faptul că, uneori, bibanul atacă dandineta de jos în sus, şi acest lucru se vede ca o ridicare bruscă a plutei. În momentul ală se înteapă scurt. Dacă peştele este prins, se simte in băţ, dacă l-am ratat, continuăm animarea nălucii. Dacă bibanul e acolo, nu va rezista şi va ataca din nou. În caz că aveţi rezultate bune, nu uitaţi să eliberaţi exemplarele mai mic, sau, de ce nu, toată captura. Pentru că, in fapt, actul pescuitului contează, nu capturile.

Şi nu uita, când ieşi în natură, la un pescuit:
“Prinde, pozează, eliberează”.
Blajinu.

Articol apărut cu sprijinul Baracuda – partener oficial al E.S.T.
şi Magazinul lui Peşte – Iaşi

8 Comments

  1. oby 1 January 15, 2011
  2. ovidiu January 17, 2011
  3. Leba January 17, 2011
  4. oby 1 January 18, 2011
  5. blajinu' January 18, 2011
  6. Leba January 18, 2011
  7. Andrei February 4, 2011
  8. blajinu' February 5, 2011

Leave a Reply