Etapa a II-a de Master: PERIPRAVA

Dupa ultima etapă de la Gherloştile, toată lumea aştepta sa-şi scoată pârleala cu ştiucanele de la Periprava.
Aflate la capătul lumii, incintele de la Periprava sunt atent păzite şi întreţinute de un francez de ispravă, Sylvain Remetter, care a transformat bărăcile din lagărul comunist de acolo într-un hotel de 4 stele.Start mansa

Mai puţin important pentru noi confortul celor 4 stele, esenţial era ce se află în cele două incinte pline de ştiuci, din ce se auzea pe la “radio şanţ”. Câteva poze puse cu darnicie de oligarhii care apucaseră să se antreneze acolo ne-au tulburat minţile şi mai ales nopţile.
Cu chiu cu vai trec ultimele zile, timp în care, evident, am mai luat nişte ”giugele”, pe principiul ”să fie acolo….”
Joi seara, joncţiunea, plecăm din timp ca să nu avem probleme la trecerea cu bacul de la Braila şi să fim la timp la îmbarcarea din Tulcea – vineri dimineaţă, ora stelară 1000.
Zburăm până pe faleza din Tulcea şi dupa ce ne întalnim cu colegii de Ligă ne punem pe cărat bagaje…Pfuu, neplăcută treaba, deşi reduse drastic, barcile şi bateriile ne termină fizic si psihic….
Odată pornit catamaranul, toată lumea se pune pe “citit”, astfel încat la coborarea bagajelor în Periprava era o veselie de nu te înţelegeai om cu colegul său de club…
Se fac grupele şi din cauză ca au lipsit doi concurenţi ne trezim toţi patru din East în aceeaşi grupa…………&#%!%&^$*……..asta ca sa nu stricăm site-ul cu un limbaj nepotrivit.

Dimineaţă ne uităm lung unii la alţii, unde mergem frate? Nu ştiam nici măcar cum arata balta, unde duce un canal sau celălalt, hărţile erau vechi, nu mai erau conforme cu ce era în teren. Până la punctul de start observ pe dreapta o japşă care mi-a făcut instant cu ochiul, mai ales că eram sigur ca toţi vor pleca în trombă să caute locuri cît mai îndepartate de locul de start.
Evident ca asa s-a întâmplat şi iată, eu, Oby si cu Leba, ne lăfăiam în ditai japşa cu zeci de locuri promiţătoare. Tremurând de nerăbdare fac primul lanseu, crezând în mintea mea înfierbântată că vor năvăli ştiucile pe năluca mea şi trebuie să fiu pe faza. După câteva zeci de lanseuri îmi revin şi încep să cercetez mai atent locul în care pescuiam, hmmmm, se pare ca “în larg” nu vor cumetrele, aşa că schimbăm strategia, mă mut printre pâlcurile de stuf şi fac lanseuri foarte scurte de 5-6 metri, putând astfel controla naluca, făcând-o să alunece printre buruienile pe care le vedeam bine ajutat şi de polarizanţi.
După două lanseuri simt un bâc în lansetă, mă iau instant transpiraţiile, dar nu mă opresc din mulinat, aduc năluca la barcă şi încep să o ridic spre suprafaţă, în acel moment observ cum o cumătră era pe urmele ei, las repede năluca să cadă, ştiuca se duce spre ea, dau o tură de mulinetă şi… frâna începe să cârâie….esteeeeee, prima ştiucă! Bag minciogul dupa ea, îi scot rapid tripla din bot, mă fac franjuri pe degete, dar nu mai conta….AM PUNCTAT.periprava

Frate, abia trecuse un sfert de oră, daca merge în ritmul asta e jale, mă uitam câte şiruri am la mine….

I-am gasit reţeta îmi zic în barbă, mă apuc şi iau la puricat fiecare pâlculeţ de stuf sau intrare în peretele de stuf care împresura japşa. Nu durează mult şi mai pun o ştiuca pe agrafă, este marfă nu glumă, mormăi. Dar, Michiduţă, de ce să stea el liniştit şi să-şi vadă de treabă, îmi şoptea de pe umăr:

-Frate, tu stai ca fraierul aici in japşa asta de cacao şi ăilalţi rup ştiucă după ştiucă în zonele cu adevărat productive, tu nu vezi că nu mai pescuieşte nimeni aici? Ce naiba, doar aici e raiul ştiucilor, tu pierzi vremea cu doua ştiuci în jumătate de ora.Periprava

Gata, nu mai pot rezista, în fond Michiduţă are dreptate, mai în inima incintei trebuie sa fie locurile adevărate. Zis şi facut, ridic ancora şi mă bag pe un canal, cu gândul să cercetez mai bine incinta. Pe drum pe cine am mai găsit aveau deja 4-5 ştiuci, hmmm, eu sunt gherlă cu două bucăţi………Michiduţă, ai avut dreptate, trebuia să plec mai repede din japşă…

Dupa ce măsor ştiucile prinse, văd lângă punctul de măsurare, o intersecţie de canale, care mi-a făcut cu ochiul din prima. Mă poziţionez lângă un perete de stuf unde apa avea 2 metri şi lansez spre malul celălalt, pe apă mică. După câteva lanseuri mi se confirmă teoria, cumetrele erau pe apa mică, punctez cu câteva şi se taie maioneza. Simt ca mă bate cineva pe umăr, cand mă uit, era iar Michiduţă:

Bai, nu mai pierde vremea pe aici, ia uite ce mândreţe de canal ai în dreapta, trebuie sa ”pută” de jtiuci, freci mentosana pe aici cu 3 mârle prăpădite în loc sa rupi făşu’ în capătul canalului pe apă mica.

Hmmmm, bine le mai zice Michiduţă ăsta :D, pun mâna pe funia de la ancoră, când văd că vin doi concurenţi din zona pe care o ochisem. Dupa feţele lor mi-am dat seama ca nu e cazul să plec şi mă decid să insist în zonă. Strategia a dat roade punând pe agrafe încă şase cai frumoş. Când mai era o oră până la final decid să mă duc să măsor, cand ridic agrafele, surpriză: numa’ 5 ştiucidin şase, o agrafă se rupsese de la vârtej….! #$%¤#$%!

Dupa ce termin de semnat fişa, văd un loc promiţător în stânga locului de măsurare unde sa află deja Unchiu’ Angelina, secondat în spate de Andrei de la WSB. Mă vâr şi eu moldoveneşte în dreapta lor şi reuşesc să prind o ştiucă frumoasa, drilul fiind filmat de băjeţii de la Infopescar. Nu apuc să o pun pe agrafă că aud binecunoscutele splashuri în spatele meu, Andrei tocmai scoate o caracalină de 70 de centi………Se băgase între nişte nuferi într-un loc probabil nebătut de nici un concurent de până atunci. Pun mana pe un popper şi încep să pleoscăi apa printre nuferi, ”nesuferitul” de SAVAntul mai împuşca o cumătră la un spinnerbait cu skirt, care are marele avantaj că nu se agaţă foarte uşor prin buruieni. Conştient că nu era timpul potrivit pentru năuci de suprafaţă decid să accept faptul că nu am cum sa abordez locurile din spatele meu. Cumva, cumva, am mai prins o ştiucă pe final, numărând în total 9 peşti de puncte. Se fluieră sfârşitul manşei, când scot agrafele din apa, o agrafă era desfacută şi ştiuca mai barosană dispăruse, nu vă mai spun ce a fost la gura mea din nou, #/&%(#¤%”#&, am luat tot calendarul la rând, să fiu sigur că nu uit pe careva.Periprava

Dupa afişarea rezultatelor, eu eram pe 12 în grupă, Blajinu’ pe 16, iar Leba şi cu Oby erau aproape gherloşi, pe 21 si 22.

Nu bun deloc, hotărâm să stăm aproape unii de alţii şi să fim pe fază când dă unul din noi de caşcaval.

Pornim năvalnic în manşa a doua, montaţi să recuperăm ce pierdusem cu o zi înainte.Periprava Allez lez rouge! 😛

Eu văd o casă de ape şi mă duc ţinta acolo reuşind în primele zece minute să punctez cu o ştiucă. Mă sună Leba să-mi spună ca Oby punctase şi el iar Blajinu’ avea deja două bucăţi. Nu rău, îmi zic şi dau în continuare concentrat, căutând ca fiecare lanseu să fie facut cât mai precis, la baza stufului, recuperând năluca într-un mod cât mai apetisant. Din păcate dupa o oră nu am nici un ţac, am raşchetat numai nişte crapi care se hârjoneau prin zonă. Văd că Oby şi Leba se poziţionează pe un platou cu ştepi şi mă decid să-mi încerc norocul. Dupa doua lanseuri simt iaraşi binecunoscutul bâc în lanseta, aşa că recuperez uşor aşteptând să am contact vizual cu năluca, văd shadul, văd şi cumătra în spatele lui, las shadul să cadă, îi dau un zvâc, cumătra se repede şi îl absoarbe, înţep şi…….rateu, îi sare din gură şi ştiuca se tireaza….@#$%^@#%!……..phii, da mult am mai înjurat la concursul asta.

Degeaba am mai insistat încă o oră, strecuram apa şi atâta tot.

Ridic ancora şi încep să colind balta cu Michiduţă pe post de sfătuitor tainic:

– Dă-i aici, nu vezi ce golf mişto, nu se poate să nu iei aici….

– Eeeee, de rahat golfu’ ăsta dacă nu a luat-o după atâtea lanseuri, nu e marfă aici, du-te mai bine în malul celălalt că nu a bătut nimeni locurile alea.

Îl ascult şi îi dau blană la motor până acolo.

– Vezi bă, ce bine că mă asculţi? Uite, apă mică, ştepi la greu, pute de ştiuca aici, ascultă-mă ce-ţi spun.

După o juma de oră:

-Hai băh d-acilea că nu e cozonac, daca era sigur aveai măcar un atac, că dacă…

Nu apucă Michiduţă să termine incantaţia că sună telefonul şi aud vocea suava a lui Oby:

– C…e, hai pe canal că am luat o ştiucă şi am mai avut un atac.

Michiduţă:

– Vezi mă, ţi-am zis să ne oprim pe canal dar tu nu şi nu, batman…

Abia apucă să termine ce avea de zis că l-am luat de o aripă şi i-am tras un şut în fund de s-a dus naibii in stuf. (Mai târziu am aflat ca l-a găsit Leba şi i s-a făcut milă de el şi l-a luat la el în barcă…)

Plin de speranţă bag ca migu până la canal, unde la al doilea lanseu împuşc o ştiucă.

Ptiu, fire-ai tu să fii Michiduţă cu sfaturile tale…………….

De bine de rău mai prind două ştiuci şi termin cu patru punctabile.periprava

Ma clasez în final pe locul 32 (Michiduţă, fu… @#$%^$), poate tura viitoare stă şi el acasă şi-mi dă pace.

Drumul spre casă a fost ca prin vis, greutăţile le-am şi uitat, în memorie imi rămân doar atacurile furibunde ale ştiucilor şi drilurile prelungite, toate petrecute într-un decor cum numai în Măria Sa DELTA mai găseşti.
Trebuie să-i pomenim şi pe cei care au făcut ca această etapă să fie un real succes: Ştefan, Robert, Sylvain, Infopescar şi toţi ceilalţi care au pus osul la treabă. Bravo şi să recidivaţi!

Un singur cuvânt defineşte tot weekendul:

ŞTIUCIPRAVA.

Aveţi şi clasamentul celei de-a doua etape de Master, aici.

14 Comments

  1. Blajinu' May 11, 2011
  2. gabie May 11, 2011
  3. Sorin May 11, 2011
  4. cotzo May 11, 2011
  5. vijelie May 11, 2011
  6. nick May 11, 2011
  7. vijelie May 12, 2011
  8. nick May 12, 2011
  9. Sorana May 12, 2011
  10. vijelie May 12, 2011
  11. Blajinu' May 12, 2011
  12. Leba May 12, 2011
  13. vijelie May 12, 2011
  14. oby 1 April 19, 2012

Leave a Reply