Bicaz – bibani in Alcatraz

Start mansaVin momente in viata in care iti vine sa lasi totul in urma si sa o iei de la capat. Dupa gustul amar al eliminarii din concursul de la Belis, imi venea greu sa ma mobilizez pentru concursul de biban de la Bicaz. Probabil entuziasmul colegilor sau distanta relativ redusa m-au facut sa vreau sa particip, intr-un final. Mai ales ca pescuitul la biban e unul din preferatele mele. Si asa, dupa cateva telefoane, mi-am facut bagajul, am suit familia in masina si la drum. Cand am ajuns pe malul apei, am inghetat, apa scazuse multi metri pe verticala de cand vazusem lacul ultima oara. Toate locurile bune pe care le stiam erau acum pe uscat. Seara ne retragem la casuta unde eram cazati si stabilim ce si cum facem. De fapt colegii care s-au antrenat au povestit cam cum a stat treaba la ultimele antrenamente. Strategia era ca nu avem nici o strategie. Facem un gratar moldovenesc si udam cu lichide din belsug, sa fim hidratati a doua zi. A doua zi, plecam trei – eu, Oby si Nick, spre sectorul 2, in capatul lumii. Leba, din pacate, singur in sectorul 1. Nasol pentru el. Se da startul, ajung cam al patrulea in zona, ma ancorez si pescuiesc de nebun pe o adancime ametitoare, fara nici un rezultat. In apropiere, unchiul puncteaza cu vreo 3 bibani. Asta ma motiveaza si insist. Degeaba. Scot ancora si ma mut mai in mal. Inca o data. Si inca o data. Nimic. Ajung pe o apa de 3 metri, pun un jig mai usor si la primul lanseu am un tac fin. La al doilea lanseu iau un biban la limita. Ura, m-am scos. Mai insist pe loc, dar nu mai da nimic. Iar ma mut, ajung langa mal, si iau malul la periat, muncitoreste. Nu se poate sa nu fie vreun bibanel pe aici, erau prea multi pestisori in apa mica. Si decizia a dat rezultate. Am „ciugulit” unul aici, 2 putin mai incolo. Dar fara o frecventa constanta. Ma suna colegii, si eu stau destul de bine, aveau cate 4-5 pesti, mai mari ca ai mei. Ma duc sa masor, si ma hotarasc sa pescuiesc pe apa adanca. In timp ce arbitrii masoara, vorbesc la telefon cu capitanul, care imi zice ca nu are rost sa vin pe apa adanca, ca merge tare slab. Deci inapoi pe apa mica, unde mai aveam ceva prezentari. Cand ajung inapoi pe loc, localnicii care pescuiau in zona isi fac bagajele, si lasa zona libera. Ma bag repede pe „cozonac”, si incep sa am frecventa. Sun colegii, vin si ei in zona, mai iau si ei ceva. La sfirsit de mansa aflu ca am avut un total de 25 pesti, dar de talie mica. E bine, majoritatea au luat mai putini ca mine.
Aflu ca sunt pe locul 3 in mansa. E destul de bine. Sunt in carti. În grupe, Leba termina pe locul 10, Nick – 16, Oby – 17. Ne propunem pentru a doua zi, cand o sa fim pe celalalt sector, unde s-a luat mai bine in antrenamente, sa facem o figura frumoasa, mai ales ca nalucile alese au confirmat.

Dimineata, ajungem pe locurile pe care ni le-am propus. Eu cu Nick la drum, Oby la biserica. Dupa cateva lanseuri, eu punctez cu 2 pesti, Nick are si el 2, apoi se taie. Plec la masuratoare, ca mor pestii. Trec pe langa Oby, n-a prins nimic, n-a avut macar un tac. Cat masor, ma uit si vad ca lumea umbla, cauta locuri, deci nu prea se prinde. Imi zic: daca ieri am prins pe apa mica, de ce nu ar merge si azi. Si ma mut pe apa mica. Prind cativa pesti, din care unul a luat jigul pana in stomac si moare in cateva minute. Vorbesc cu baietii, se mutasera intr-un golf unde aveau atacuri si prindeau, dar mici. Ma duc si eu acolo, am tacuri, pierd cateva cozi, dar nu reusesc sa iau decat vreo 3 punctabili. Imi mai moare un peste. Ma mut iar la drum, mai iau unul, care da semne de sfarsit nefericit. Ma duc iar la masuratoare. Si apoi iar pe apa mica. Aici mai prind inca 2 punctabili, si se termina mansa. La masuratoare, numar 11 bibani punctabili. Termin mansa a doua pe locul 5.

Leba a reusit sa intre mai tarziu pe cotetul indicat si a terminat pe 10 in mansa, Nick pe 6, chiar in spatele meu, Oby nu reuseste sa ia decat 2 si termina pe locul 20.

La afisarea rezultatelor finale, aflu ca sunt pe locul 5, un rezultat bun, dar muncit cum n-am mai muncit in alte concursuri.

Ca si concluzii, o pista mare ofera libertate concurentilor, fapt ce m-a avantajat, in conditiile in care bibanul nu era prea grupat, si nici nu se hranea bine. Astfel, am pescuit in cel putin 10 locuri diferite in fiecare mansa, in unele cu rezultate bune, in altele fara rezultate, spre deosebire de alte piste unde pescuiesti in maxim 2 locuri „virgine”. De asemenea, am fost avantajat de informatiile oferite de colegi, fapt ce denota coeziunea clubului. O mare surpriza au produs nalucile importate de Baracuda, anume pilkerele de mici dimensiuni si grele, cu care am pescuit pe verticala, si slugurile sidefii, cu o actiune incredibila, discreta,  ce seamana cu un obletel ranit, ce au fost pe gusturile bibanilor de Bicaz.

Urmeaza Saruman – Mecca salailor din tara noastra. Ultimul concurs care va cerne si va alege lotul national si va reimparti liga in grupe valorice.

Felicitari in primul rand celor de pe podium, colegilor care au muncit aprig sa aresteze bibanii si totodata organizatorului.

PS: Vreau sa multumesc lui Cotzo, colegul nostru de club, care m-a ajutat cu motorul termic. Respect!
Aici aveti Clasamentul etapei
si aici Clasamentul General la Divizia Master.

 

 

4 Comments

  1. liviustrong September 22, 2011
  2. Blajinu' September 22, 2011
  3. Leba September 22, 2011
  4. Laurentiu Andronic September 24, 2011

Leave a Reply