Imi zice colegul de pe marti, asa:
– C…e, ce faci vineri?
– Ce drac sa fac, haimana? E zi de lucru, dej fauresc socialismul…
– Lasa bah munca, aida la on pastrav pe Bicaz! Umbla zvonu’ ca halesc pistruii…

Pffff, orice ar fi fost, poate cu exceptia unei partide de salau in indepartatul tinut Mordor (aka Saruman), as fi zis pas din teava. Are si chiulul asta logica lui, ajunge ca sambata si duminica ma tot dau lovit fata de consoarta, mai plec si vineri…hrrrrr, nu e bine! 😀
Insa pastrav? Pastravul e de nerefuzat, fara discutie. Cu sau fara pistrui, curcubeu sau aiurea, n-are a face.
Boon, pe cale de consecinta, dau incet drumul la varan prin casa, e dresat bine, musca cu mila si lasa bacteriile sa lucreze in liniste. Ce mai, dupa pilula de marti, miercuri aveam ok.ul, asa ca joi noaptea pe la 2 vine hahalera sa ma ridice intr-o goana nebuna. 2 in barca? Hmmm… instant colegu o comite in direct: “Merem cu a ta, ca-i mai lunga!” 😀
In afara ca uitai uleiul de motor acasa (deh, 2 timpi…), ulei pe care l-am gasit printr-un mare noroc la o benzinarie in Piatra Neamt, alte probleme n-au fost. Astfel ca, vineri pe la 6 dimineata barca era pe apa, lansetele light echipate cu mulinete de 1000 sau 1500, pe care rulasem ceva mono subtire, hai sa pescuim!
Zona de baraj era calma insa cativa cummulus ne tachinau deasupra. Micul meu yamaha o ia rapid la a 3-a sfoara, dupa o iarna lunga al naibii. Urmeaza un mars de o juma de ora pana la hot-spot.ul cu pistrui, il stiam deja, il stie de fapt cam toata suflarea pescareasca din zona si nu numai.
Ne punem pe cotet, pescuim in deriva.  Scot un Taifun de 6 grame (ssssssssttt, e megasecret! :D) si la al treilea lanseu Legendu se indoaie brusc, pentru ca in juma de minut sa scot primii pistrui la foto.
– Ce specie e? ..ma chestioneaza colegul.
– E un rainbow norocos, ii soptesc in timp ce ma uit cum isi ia adancime, uimit probabil de viteza cu care i s-a derulat acel minut zbuciumat al vietii sale.
Hrrrrr, maraie asta in barba: Deja am dat de ei…
Inca un lanseu inseamna inca un pistruiat in contul subsemnatului, la fel de mic, adica undeva pe la 20 de centimetri.
Colegu mormaie ceva legat de bulan, sfinti si calendare…
Ii citez din clasici:
– Bre, poate nu e ziua ta, nu te enerva!
Ma sfredeleste cu o privire de wrestler furios si insista cu un Clio cupru, convins de niste chestii. Insistenta ii aduce imediat un curcubeu frumusel, chestiune care ii aduce un zambet urias pe fata: – Vezi, bah ca se poate?
Suvoiul ne poarta spre malul opus, pescuind in deriva, printr-o mare de peturi de plastic, amestecate cu busteni, crengi, resturi…   care ma fac sa-mi pun din nou intrebarea, retorica de altfel: cine m.m. trebuie sa faca ordine in tara asta atat de frumoasa?? Cine trebuie sa impuna si sa aplice masurile coercitive necesare pastrarii valorilor nationale?? Si cati ani, decenii, secole, trebuie sa mai treaca pana atunci?

Ma oprisem din pescuit, oripilat de peisajul paradoxal de superb si sinistru din jurul meu. Imi revin din visare cand Nick scapa un pastrav la barca, pur si simplu i-a sarit din mana. Radem cu pofta, el mai mult manzeste si continuam pescuitul semiurban.
Schimb pe-un Bug sinking, prind si cu ala. Trec pe Dady, prinde bine, insa e prea de valoare sa-l las in craci. Schimb din nou, leg un minnow sinking cu pattern pistruiat, il las pe la 1 metru, apoi ii imprim un joc nervos din varful lansetei. Ei, da! pistruii raspund prompt, chiar mai bine decat pe recuperare liniara, rapida.
Un ploaie scurta si rece ne alunga la mal, colegul nu are pelerina si plange in pumni, ud si infrigurat. Ii cedez cu generozitate vesta, imi insufla compasiune. 😛

A stat ploaia, hai din nou pe ei! Ei bine, ce-a urmat? Din ciclul “Anglers got talent”, Nick a scapat aproape tot ce-a prins. 😀 Cativa in dril, cativa din barca, cativa la poza, ce mai! n-a fost clar ziua lui, sau cum ar zice un clasic: L-am ars urat. 😀  Aici vreau sa fac o mentiune: omu a dat dupa mare cu naluca mica. Combinatia lanseta de putere medie, actiune moderat fast + fir sextil = pseudogherla. Bine ca a schimbat la timp, ca ar fi fost gherla, adica nu gherla ci GHERLA/ZERO/BLANC! In fine, poate Michiduta de la Periprava si-a amintit ca l-a aruncat din barca si a venit sa se razbune!
Deh, prea ma curenta pe unde ma prindea…fie salau, biban, clean sau avat.
Bilantul aduna douazeci si ceva de pastravi, insa toti curcubei, probabil zbughiti de prin crescatorii; toti au fost eliberati in bune conditii, cu doua exceptii nefericite: ancora de la bobler in branhii.
Partida se incheie fortat, cum altfel decat cu o ploaie gheboasa, asezonata cu un “boare” de  vreo doujde km

pe ora.
Nick e o mumie uda, nici nu mai are putere sa vorbeasca.

Odata ajunsi la mal, se baga omu in masina si da drumu la caldura si la scaunele incalzite, in timp ce eu strang uneltele, visand inca la drilul cu unu trecut de 3 kile…
Noah, cica maine merem din nou. 😉