Amical cu colţi

Cum vremea se anunta bunicica, neverosimil de racoroasa (20-25 grade +), hahalera de Nick ma-ntreaba nitam-nisam:

– Bree, ma manaca blana de-un jaloo! Te bagi?
Ke, ke…greu de refuzat, in conditiile in care ultima partida de pe Prut s-a soldat cu nejte amarasteni de cleni, o furtuna gheboasa si un curcubeu reusit si aici nu ma refer la pastrav.
Eram doriti de pescuit, adica de pescuit cu rezultate, nu minichubi sau rateuri.

– Ce zici de-un Minjesti? i-o dau pe prag lui Nicushor. O ia fulger, pe cadere, fara preaviz:
– Pfffff, merge brici, insa de data asta suni tu ca io am sunat ultima oara…

Chelea rea nu se dezminte, asta-i marfa, cu asta defilam.

Ne pornim pe la 4 AM, destinatia Mînjeşti, dupa un telefon dat in prealabil D.lui Victor Mustaţă, administratorul acestei acumulari.
Barca lui Cotzo legata bine pe Dacia papuc, motor eco si bacterie de 100 Ah , cate doua lansete ML de caciula in tub, o roaba de gume, cateva kile bune de jiguri si un moral de invidiat, cam asa arata tabloul de pornire spre ceea ce avea sa fie o superpartida fara ca nici prin cap sa ne treaca.
Pe la ora stelara 5300, Cpt. Voodoo imi zambea larg de langa barca de fibra deja pusa pe apa si gata echipata.
– Dau sa ma arunc in barca….Aide bre pe ei, ce ranjesti asa la mine…
– Huooo, turbatule, tre’ sa platim taxa mai intai!

Achitam la cerberul matinal si plecam direct pe cotetz, n-avea rost sa facem experimente, ziua e prea scurta. Un vant rece rau in combinatie nefericita cu ceva nori negri, in conditiile a numai vreo 20-22 de grade (realfeelu nu-l mai calculez..) ne face sa tremuram ca studentu la examen. Jiggingu batea spre perfectiune, cu inteparea aveam probleme…..dardaitul nostru tinea cu salaii se pare.
Pe comboul de cast Lami/Pixy aveam legat un Ishad de 2,8 inci, pe o bila de 7 grame. Zic, ai sa incep asa, chestiuni de incredere… Idea imi aduce un strapo la al doilea lanseu, zic: e de bine, o ia pe fineturi. Colegu de barca puncteaza si el, insa tot strapozauri, nimic de poza.
Trec pe spinning, Steez de 7 picioare cu Ultegra Advance de 2000, cu jig mai greu in care infing cu nadejde un shad secret, lung si subtire, plin de sare. S-a dovedit a fi o alegere buna (“eee, o inspiratie de moment…” ). Guma inedita aduce un 60 la poza, cu mentiunea ca colegu de barca care s-a transformat fara sa vrea in “Viteazul fotograf”, mai are de lucru cu sapuniera.
Ne mutam, dupa o perioada infinita de lanseuri in gol sau cu strapo la capat, sonaru ne pune pe ceea ce pareau niste fire de iarba..
Bulanu lui Nick isi spune cuvantul, pozitionarea a fost perfecta, imediat ce treceam cu jigu de structura, bajetii o luau neconditionat. 7-9 grame a fost greutatea castigatoare, cu un plus pt. 7, jigul era infipt bine in cerul gurii si nu au fost rateuri aproape deloc. Pe jig mai greu exista siguranta prezentarii si a firului insa am ratat cativa salai buni; buni insemnand de la saijde centi in sus.

Intr-un moment rar de generozitate, ii ofer colegului guma castigatoare, insa ma refuza cu demnitate. Gaseste in schimb un shad absolut inedit, de o culoare imposibila, care insa prinde de rupe. Hint: material foarte moale, corp inspirat de la o vedeta a anilor 2008, tine la doi-trei pesti, apoi trebe una noua. Insa prinde, si prinde bine de tot.
Imi intoarce serviciul si ma serveste cu naluca minune, iau fara scrupule si scot cmmc.ul candid, 88 cm.
Imi face in sila doo poze, il vad ca scapa o lacrima pe furis, il consolez citand din celebrul Marin Moraru: ” In fond e simplu…”

Se face 1300 si ii zic colegului, cu o ultima farama de constiinta: Bre, io azi mai am chestiuni de rezolvat. Regret amarnic si instantaneu remarca, mi-a aruncat o privire de orca ranita, asteptam si dupaca la ceafa pt. enormitatea pronuntata nevinovat.
Se lasa o tacere grea, punctam consecutiv, adica io unu mare, el unu mic si tot asa. Sau invers…

Jumatate de ora de pesti mici si mari imblanzesc orca, din senin se intoarce si zice:
– Aide, bre, merem in juma de ora…
Imi iese ochii din cap ca la melc, nu-mi venea sa cred, el e de obicei cel mai greu de luat de pe cozonac, ma-ntreb in gand: Cine pm ej tu si ce-ai facut cu colegul meu, Nick?
Iesim dupa trei sferturi de ora (firesc, nu?), facem inca ceva pozne cu dulaii, inainte de a-i trimite dupa bunici. Ii multumim adminului pt. primire (jos basca!), strangem rapid echipamentul si uscheala spre dulcele targ iesean.
Bilantul il facem in masina, la o inghetata bine-meritata, apare eterna disputa calitate vs. cantitate:
– Io am luat mai mari!
– Io am prins mai desi..

Concluzii scrise:
Niciodata nu cred ca vom stii totul despre acest minunat peste numit salau, mereu ne face surprize, de multe ori placute. A contat enorm pozitionarea, urmata de finetea prezentarii si calitatea nalucii. Sau invers.
In fine, cine poate spune cu certitudine?

3 Comments

  1. Nemernic August 3, 2012
  2. Leba August 5, 2012
  3. dadalus September 18, 2012

Leave a Reply