Preumblari prin Gherlojungla

Dupa o saptamana de bagat salahoreala, vine si ziua de vineri, cum care vineri, vinerea de mers la Biban Mania.

Fara o prea mare tragere de inima pregatesc trusele pentru concurs, cele doua antrenamente anterioare imi dadusera peste cap toate planurile despre cum sa atac bibanul de Manjesti. Eeeeee, ce atata gandire, bag jiguri si naluci pe modelul “sa fie acolo”, indes cutiile cu greu in geanta, stiind ca o sa pescuiesc probabil cu 1% din ele, da parca poti sa te abtii? Suna colegu’ Johann ca vine in 10 minute, pun mana pe ultralighturi si haida ca ne asteapta gasca. Pe drum ca de obicei, planuri, unde gasesti marfa sambata dimineata, in mansa a doua o sa fie fugarit si mega marait, duminica trebuie cautate locurile putin batute, etc,etc.
Timpul zboara si nu ne dam seama cand ajungem in tabara de spinangii din toata tara instalata cu multa tevatura in batatura lui nea Victor. Sarim din masina si mergem sa salutam lumea, prieteni de peste tot cu care nu ne-am mai vazut de ceva vreme si cu care abia asteptam sa stam la “povesti”.

Pornim navalnic spre masina si incep sa zboare corturi, saltele, barci, bete…aaa,nu,nu,nu….betele nu zboara, se pun cu infinita grija intr-un loc protejat, ele sunt sfinte… 🙂
Intr-o clipita barcile sunt pe apa, testam motoarele, totul e ok si ne putem punem linistiti pe “citit”. Incepem cu o lectura usoara, adusa de Jarda, numita “Aventurile Afinatei si preregrinarile ei pe plaiurile moldovene”. Pofta vine citind, asa ca ne afundam in lectura pana pe la 11, cand cu un dram de constiinta ne ducem cu capul plecat la corturi, “doar aveam un concurs de castigat”. Zis si facut, insa dragii nostri colegi de club, ramasesera la un cerc de literatura si venisera la ora 2  la cort sa impartaseasca pe o raza de 2 km concluziile romanelor citite cu nesat. Cu o privire de hiena ranita, ies din cort,insacand le vad fetele candide si cuminti ma resemnez si ma alatur lor in asteptarea zorilor. 🙁
Cafeaua lui Morcovu (Dumnezeu sa-I dea sanatate), a curs valuri,valuri, reusind miracolul sa ne puna pe picioare, ne aruncam in barci si dupa un Whazzzzeaaaa pe linie de club pornim in tromba spre locul de start.
Eu fiind cu albastru plec ultimul si ma uit cu jind la locul de la “pet” unde nu te puteai strecura nici daca erai Keanu Reeves din Matrix. Plec vijelios la calugar unde déjà se formasera trei, patru randuri de barci, ma pun cumintel intr-o margine, dar care stiam ca produce si plin de sperante incep atacul. Dupa doua ore de invartit mulineta in gol si schimbat 6-7 locuri, ma decid ca trebuie sa schimb ceva, in stilul asta, gherla scrie pe mine. Vad ca in fata stanii din dreapta fermei nu prea se inghesuie lumea, stiam exact unde trebuie sa ma duc, daca e sa iau un biban, acolo il voi lua. Zis si facut, ma strecor pe langa niste concurenti, ma ancorez pe apa de 1,5 metri exact in marginea insulei de buruieni, armez cu un jig de 2 grame si lansez  printre buruieni.

Am incercat sa pescuiesc cat mai vertical cu pauze lungi, incercand sa evit pe cat posibil agataturile de nenumaratele fire de iarba care erau peste tot. Phiii, munca de chinez care deseneaza un oras pe un bob de orez, dar stiam ca alta sansa nu am ca sa pacalesc cativa bibani. Cu multa sudoare prind doi bibani, cu care am ramas pana la final de mansa, dar care mi-au dat o imensa satisfactie, nici nu mai conta in acel moment ce facusera ceilalti, eram foarte bucuros ca am reusit sa evit o gherla pe Manjesti. Cu surprindere aflu ca sunt pe locul 3, vorba aia, important este sa prinzi mai multi decat ceilalti.  😀

Mansa a doua ma gaseste din nou intr-o dilema, cu ligheanul meu de barca nu am sa reusesc sa ajung pe vre-un loc bun, asa ca ma decid sa ma duc tot pe plantatia mea de orez din fata stanii. Punctez destul de repede cu un biban, dar concurentii care se tot fatzaiau pe canal, le taie cheful bibanilor sa mai iasa la papik. Ma suna colegu Johann si imi spune ca a luat unu la tabla, phiiii, e tocmai in tukahara si cu bibanul ala prapadit dup mine, ma cam strange in spate. Inca un sfert de ora de tocit nervii ma conving sa iau marginea insulei de iarba la scotocit si la deriva sa ajung pana acolo. Strategia da roade si dupa un kilometru de ravasit iarba mai punctez cu trei bibani, ptiu, da greu e sa prinzi un biban, nu credeam ca o sa ajung sa spun asta vreodata. Dupa masuratoare urc pe primul loc, lucru care ma face sa fiu foarte determinat pentru a treia mansa. Dimineata plec glont la tabla cu gandul sa repet istoria din mansa a doua, vezi sa nu, sunt inconjurat rapid din toate partile, canalul se umple de barci, asa ca ma decid sa stau pe loc si sa insist pana prind. Ma apuc sa dau cu spinerbait, i-am schimbat tipul de paleta de cateva ori, incercand sa obtin vibratii diferite, am incercat cu skirt, am pus shaduri pe jigul de la spinerbait cu diferite batai ,slidere, toate combinatiile de culori posibile ca pana la urma sa reusesc sa pacalesc doi bibani, parca mi-a mai venit inima la loc. In jurul meu pescarii se “stingeau” unul cate unul, plecau sa caute bibanii in alte locuri. Vazand ca s-a eliberat terenul, revin la jigul de 2 grame si o iau din nou la scotocit, tactica care imi aduce inca un biban la barca. Cu trei bibani in mansa a treia si cu rezultatele din mansele anterioare stiam ca nu se poate sa mai scap locul unu . In concluzie desi a fost foarte greu, se poate ajunge pe podium, cu multa munca, inspiratie si un dram(mare) de noroc si poti sa iei acasa cupa, care sa-ti aduca aminte cu mare placere de prima editie de Biban Mania de pe Manjesti.

Nu pot sa inchei fara sa multumesc organizatorilor,sponsorilor, lui nea Victor(care ne-a facut sederea foarte placuta) si mai ales celor care s-au gandit sa introduca si la noi acest sistem de punctare a capturilor care prevad ca va avea un viitor foarte bun in cadrul competitiilor de la noi.
Fire intinse si sa ne vedem sanatosi la urmatoarele concursuri!

 

2 Comments

  1. Cotzo May 28, 2013
  2. vasile May 28, 2013

Leave a Reply