La final de Campionat, ultima pista de la Open, Minjestiul, ne astepta de vineri cu binecunoscuta ospitalitate. Gazonul tuns, frumusel, rulotele pregatite, efectele necesare unei socializari pe cinste la locul lor.
Desi prognoza era sumbra, prea sumbra poate pentru a iesi pe apa, conform siteului care nu prea ne minte, (unii il acuza de scepticism): http://www.meteoblue.com, concurentii inscrisi la etapa s-au adunat zambitori vineridupa masa, cu cateva exceptii; la facut barci, mijtouri fine si consumat ceva bere de la sponsor.

Vineri seara deja.
Se fac grupele, 8 razboinici intr-o grupa si 9 in ailalta. Dupa ce ne pregatim angaralele, ne intindem intr-o leneveala placuta, incercand diverse combinatii letale: visinata Jardao cu bere Neumarkt, pruna dubla cu vin de butuc, K1-combat cu tacamuri de plastic si alte chestii de oameni mari…

Sambata, ora stelara 530.
Ma trezesc teapan, mai mult de la pozitie decat de la frig, m-a inghesuit capitanul un pic, am impartit spatiul generos din MCV. Varianta cort picase de cand am vazut viteza vantului (30-35 cu rafale de 45-50 km/h) iar rulotele erau deja inchiriate cand ne-am trezit noi.
Frig, tata, in zona zero grade. Cu minus.
Vantul sufla cam cu 20-25 km/h inainte de a iesi pe apa, ma pomenesc intrebandu-ma candid: si daca ar ramane asa? Barcile-s bocna, ne taram de voie-de nevoie spre mal, suntem patrati din cauza hainelor. 5-6 layere minim.
N-a sunat bine fluierul de start (de fapt goarna) ca pornesc in tromba cu Torq.ul spre celebrul pet. Ajung primul, ma orientez putin, repere pe mal, sonarul e mut, nu gasesc structura, futui. Ma mai invart, Robinho e in coasta mea deja, fac un efort si ma ancorez pe structura. Fix. Zic hai sa vedem, in spate Cocozauru se asezase mai bine, nici vorba de patrujde metri intre noi, my bad, sa lasam…
Cum sa pescuiesc pe vantul ala cu cotetul sub mine?  10-15 lanseuri ma lasa nemuritor si rece, niciun tac, ce dracu fac?
Vantul se inteteste bine de tot, valu era deja cat copilu de 8 ani, eu incerc sa ma repozitionez. Boanta imi ia fata elegant, ma duc mai in spate sa incerc de-acolo. Nimic.
Il ocolesc pe Coco si atac dinspre ferma insa nu mai agat deloc si sunt si gherla. Apa in barca creste periculos de mult, incep sa fredonez celebrele versuri ale lui Margineanu. Decid sa o topesc de-acolo, nu prindeau nici bajetii, sa atacam la calugar.
Ma pun in doua ancore cam 50 de metri de locul supranumit “chilotii lui…”, n-am cum sa zic ai cui. 😛  Cu 7 grame abia iau fundul, ma asteptam sa-mi vad ancorele sub barca in clar, asa de rau se casca apa intre doua valuri. Nicio prezentare, absolut nimic. Surf. Asta e, data viitoare venim cu placile. La al enspelea lanseu, iau o marlanca obosita, cu ochi sticlosi.
Nu vad sa se prinda, insa il vad pe Vali Stratonov cum e smuls din ancora si tarat fara mila direct in deversorul de beton. Striga, suna la arbitrii, ma ridic in doua picioare si le fac si eu semne, situatia incepea sa devina periculoasa. Mai vad si alti concurenti cum se chinuie sa stea in ancore, ma ud la spate si blestem wadersii si hainele de ploaie care stau cuminti in masina. 😐 Cumva Vali scoate barca si pe sine pe dale, probabil ud fleasca. Adica fleascao.
Dupa 10 minute, desi nu auzeam nimic din cauza rafalelor infernale, ii observ pe arbitrii facand niste semne fara echivoc, mansa se anuleaza. Bucuros, tusnesc in goana contra vantului spre campare, tot ce voiam erau niste haine uscate si o tarie sa ma incalzesc. Nu mai tin cont de val, ma duc blana spre mal si imi schimb rapid hainele. Toate hainele.
Care-va-sa-zica, ardem o pruna si constatam ca s-a dus dreac mansa I. Cu tot cu pesti. Mai bine nu ieseam naibii pe apa, stateam la dos si dormeam. 🙂
Ora 1400. Suntem gratulati cu ciorba de peste oferita de Dl. Mustata si prietenii sai, o minunatie, nu altceva. Servita fierbinte de tot, cu ardei iute.
Ora 1600. Ne pregatim de-un gratar violent, ceafa, carnati si alte legume de porc. Ma uit la prognoza, dom’le, ce-a zis meteoblue aia a fost, ce mai. Portal serios, nu anemefluturi.ro.
Mai citim, mai glumim, se face seara si ne trajem la culcare. Ricu ma paraseste pentru rulota cuplului Blajinu-Catalin Radita (ce nume frumos!) , a pomenit el ceva de caldurica, menaj in trei sau chestii  d-astea. 😀 Nu ma bag la d-astea, e periculos.

Duminica, ora galactica 600. Hai ca poate azi.
Sunt in sectorul 2, plec iarasi in tromba si ajung la cocoasa, urmat indeaproape de  Stan Georgica. Simpatic baiat, ma intreaba zambind: ” E bun locul asta?” Zic da si incepem sa pescuim. Mi se pare ca el ia mai bine si ma repozitionez intre el si dale. Halesc repede vreo 7-8 bibani de masura si zic, asta-i, ai mei sunt! Si se taie. Zic, se plimba marfa, sa avem rabdare. Mai pierd vreo ora intreaga pe asa-zisul cotetz si plec, fara regrete. E clar, locul nu prea mai da peste.
Atac spre mijlocul apei, il observ pe Cocozaur marsand pe algoritumul lanseu/marfa/sacosa. Hmmm, sa vedem pe unde, n-am nicio intrare spre loc, zona e inchisa destul de bine de alti 3 pescarici.
Iau marginea insa nu da bine peste, tre sa fug. Mai bantui vreo ora pe locuri clasice, chiar cu coordonate gps, de la fitzuica.  😀  Nimic, absolut nimic. Ocolesc toata suflarea, ma opresc la Bogdan Cheta care ma trezeste la realitate: “Am masurat 28, insa foarte multi au fost sub masura!” Sa-mi dau palme! Eu cu 9 pesti sunt gherla.
Ocolesc si ma pun tot in mijloc insa mai spre dale, stiam locul de mult. Dupa 10 minute de pescuit de tatonare, pe capat de lanseu un “grasun” de 24 mai ia de mana. Pffff, i-am gasit! Ma vede 1Q S’Apro si ma ataca. Ma vede si Bingo insa la el nu e bai. Deocamdata.
Luam in reprize de 5 minute, apoi se taia. Il vad pe Ricu pe partea ailalta, sta in dale si munceste ca un sclav pe plantatie. Mai tarziu avea sa-mi zica ca avea 1/5 bibani de masura da mergea. Si a mizat pe cartea asta.
Inchei mansa cu 29 de pesti, eram constient ca ambii Bogdani (Cheta si Coco) sunt peste mine, asta e, data viitoare va fi mai bine.
La final aflu ca s-au luat niste caluti pe mijlocul apei, motiv pentru care ma ia si Catalin Avasiloaei (CMMC in final, cu 36 cm), chiar daca a avut pesti mai putini.
In final, podiumul arata asa:
Bogdan Constantin (Coco) – 45 de pesti.
Marius Lung (Ursu) – 42 de somoni.
Bogdan Cheta – 39 de pesti.

Puse cap la cap, un concurs frumos care insa ne-a pus la grea incercare psihicul dar si echipametele. Atmosfera pozitiva si relaxata, cel putin asa am vazut-o eu.
Multumim celor ce-au pus umarul: Victor Musteata si Clubul de Pescuit Sportiv Minjesti, – gazduire impecabila, LRS, prin Sorin Buculei si Rares Boeriu, sponsorilor si partenerilor.

Aici clasamentul final al etapei si aici clasamentul final al diviziei Open.

p.s. De ce aceasta frumoasa divizie matineu este muribunda cred ca intuim cu totii. Sistemul cu doua divizii ar putea fi eficient numai cu sponsori foarte puternici (ai Ligii si ai cluburilor), in conditiile unei crize financiare apasatoare pentru toata lumea. Retineti ca este o consideratie personala si nu un dicton.
Frane incinse!