Început de primăvară, cu toţii aşteptăm să dăm la apă ceva năluci, tot sucind în sus şi-n jos trusele şi cutiile din dotare. O fi având copca frumuseţea ei, dar pentru un pescar de spinning pescuitul adevărat începe după ce ultimele bucăţi de gheaţă de pe bălti s-au topit. Pe lângă faptul că ne permite să ne dezmorţim articulaţiile, primăvara e momentul în care pescuitul de mal poate fi foarte productiv, oferindu-ne partide extraordinare cu capturi numeroase. Nu în ultimul rând, este unul dintre cele mai bune momente să mai umblăm la îmbunătăţirea trofeelor personale.
Bibanul îl găsim în apele României aproape peste tot, în Delta Dunării (unde poate vieţui chiar şi în ape salmastre), în lacurile şi râurile de şes şi colinare şi chiar în lacurile de munte. Pentru un peşte care nu ajunge decât în mod excepţional spre 30, poate 35 de centimetri, exemplarele de 40–50 cm sunt adevărate trofee. Spre exemplu, recordul britanic oficial, care încă rezistă, este de 6 lb şi 2 oz (aproximativ 2,8 kg).
Atacuri în haită
După ce au petrecut toată iarna prin gropi şi au lâncezit, bibanii profită din plin de primele zile de primăvară şi încep să bântuie în cârduri malurile cu apă mică, încălzite de soarele de martie. Evident că ceva îi determină să facă acest lucru, deoarece în apa mică din mal încep să colcăie tot felul de gângănii, care sunt vânate la rândul lor de cârduri de albitură. Astfel se naşte o adevărată bonanza pentru bibani, care nu refuză aceste trufandale de primăvară jinduite o iarnă întreagă.
Un alt fapt benefic pentru noi este faptul că, spre deosebire de alte anotimpuri, primăvara bibanii nu mai respectă o ierarhie, astfel încât găsim laolaltă bibani de câţiva centimetri alături de „cocoşaţii” care merită fotografiaţi şi puşi la panoplie. Putem remarca cu uşurinţă acest lucru, eventual ajutaţi de o pereche de ochelari polarizaţi, când vom observa în apa limpede că după năluca noastră vine o întreagă cohortă de bibani. E momentul nostru să profităm de aceste „aglomerări” bibanistice, singurul lucru care ne mai rămâne de făcut fiind să localizăm zonele unde se adună bibanul şi să alegem năluca potrivită.
La locul potrivit
În primul rând trebuie să căutăm zonele cu apă mică, care au fundul alcătuit majoritar din piatră, nisip sau malurile argiloase. Dacă acestea se găsesc lângă un prag care „cade” pe o diferenţă de adâncime de 1–2 metri, având şi ceva structuri submerse, putem spune că am găsit un loc ideal pentru pescuitul bibanului. De obicei aceştia stau în marginea pragului la pândă, de aici putând să pornească adevărate ambuscade după peştişori şi alte vietăţi care stau în apa mică din zona de mal. Un alt avantaj de care trebuie să profităm primăvara este faptul că bibanul este activ toată ziua, trebuie numai să ne adaptăm stilul de pescuit şi nălucile în funcţie de condiţiile în care pescuim.
Trebuie să avem în vedere în mod special doi factori:
– faptul că peştii abia ieşiti din iarnă încă nu sunt foarte activi şi nu au încă energia să umărească o pradă care „fuge” prea repede;
– primăvara devreme, răpitorii preferă momelile mai mici şi mai uşor de prins.
Echipament pentru bibăneală
Aveţi nevoie de o lansetă ultralight sau light, echipată cu o mulinetă uşoară din clasa 1.000–1.500 pe care stocăm un fir de maxim 0,20 mm diametru şi, nu în ultimul rând, un set de năluci. În principiu, mai ales primăvara, când metabolismul bibanului este încetinit, trebuie să căutăm un oarecare echilibru între acţiunea lansetei şi firul folosit. De multe ori am păţit, chiar şi vara, să scap din nălucă bibanul de cele mai multe ori chiar lângă barcă. Asta poate pentru că am folosit un combo rapid. Gusturile nu se discută, însă trăgând cu ochiul la alţi pescari, am observat o revenire la firele monofilament, care au o elongaţie mult mai mare decât firele textile, în combinaţie cu apreciatele lansete rapide. Cu toate astea, prefer firul multifilament, pentru un mai bun control al nălucii în substrat şi pentru acurateţea prezentării.
Calităţile mulinetei de biban se pot descrie în câteva cuvinte: greutatea cât mai redusă, frâna cât mai fină, reglată „la mic”, ţinând cont de anotimp şi dimensiunea peştilor, „să pună firul în x”, pentru lanseuri cât mai lungi şi mai precise şi totodată pentru evitarea perucilor, şi un instant antiretur ar fi util.
Firele folosite la biban sunt de obicei subţiri, de preferat cu o elongaţie cât mai mică şi rezistenţă la abraziune, în cazul pescuitului în locuri cu pietre, scoici sau diverse obstacole aflate în locul de pescuit. Majoritatea pescarilor de biban preferă firele cu o vizibilitate foarte bună pe apă, galbene fluo, albe sau chiar roz, aceştia stăpânind tehnica pescuitului „la fir”.
În moalele nălucii
În momentul în care am găsit un loc promiţător, care este pe placul vărgaţilor, nu ne rămâne altceva de făcut decât să găsim în care strat de apă stau negricioşii. Acest lucru este foarte important pentru că mulţi pescari nu adaptează nălucile în funcţie de locul în care dau, testând locurile mereu cu năluci de acelaşi tip, de exemplu cu softuri, ele fiind poate cele mai folosite la pescuitul bibanului, fapt care îi face să renunţe la un loc foarte bun după câteva aruncări.
Este bine să începem cu năluci suple, de dimensiuni mici, aproximativ de 1–3 centimetri, cu bătaie măruntă, mai puţin agresivă, folosind culori naturale, mai şterse, având în vedere că primavara devreme avem foarte probabil ape limpezi. Având o varietate aşa de mare de softuri e foarte greu să ai năluci favorite, totuşi cele mai folosite în competiţii sunt sliderele urmate îndeaproape de shaduri şi gruburi.
În momentul în care ne-am decis care tip de nălucă soft folosim, o armăm cu jiguri de 2–4 grame şi începem să căutăm bibanii pe fundul apei, recuperând încet, cu pauze lungi şi cu ridicări de amplitudine mică (aşa-zisa tehnică în dinţi de ferăstrău), astfel dăm timp bibanului să reacţioneze şi îi prezentăm cât mai atractiv năluca. Trebuie să ţinem cont că apa este încă rece primăvara, deci bibanii nu au „răutatea” caracteristică speciei.
Cu trusa înainte
Dacă nu avem atacuri, nu trebuie să renunţăm aşa de uşor, bibanii pot fi mai spre suprafaţă şi trebuie să ne adaptăm, folosind voblere şi rotative, cu care putem mai uşor să sondăm apa.
În general pe bălţi sunt mai folositoare voblerele sinking, acestea au o greutate mai mare şi îţi permit astfel o distanţă de lansare mai mare şi permit sondarea apei la nivelul dorit. Ca şi la softuri, regula de bază este să folosim năluci mici care sunt mai pe placul bibanului în acest anotimp, în speţă, voblere de mici dimensiuni, între 1 şi 3,5 centimetri, cu o bătaie măruntă care sunt mai atractive în momentul în care peştii nu sunt atât de activi. Nu trebuie să fim rigizi şi să ne axăm strict pe culori naturale, chiar şi pe apă limpede o culoare mai puternică, de genul green tiger, fire tiger, yellow dace, pearl orange, poate fi uneori soluţia salvatoare. Mereu trebuie să ne adaptăm nălucile şi stilul de pescuit în funcţie de condiţiile de mediu, claritatea apei, adâncimea la care pescuim şi, poate cel mai important, să ne adaptăm în funcţie de activitatea peştilor. Dacă nu facem acest lucru, nu ne foloseşte la nimic faptul că avem 10 truse cu năluci şi un echipament de primă clasă.
În final, nu trebuie să uităm un lucru esenţial: dacă vrem să ne bucurăm în continuare de frumuseţea pescuitului la biban, şi nu numai, trebuie să-l respectăm şi să-l tratăm ca atare. Ideal ar fi să se întoarcă viu şi sănătos în mediul său. Totodată, grija pentru locul de pescuit în special şi pentru natură, în general, trebuie să fie una din preocupările noastre în permanenţă. Poate că, în definitiv, nu la năluci sau tehnici trebuie să umblăm, poate ar trebui să ne întrebăm mai întâi care e contribuţia noastră la fondul piscicol şi cum să avem grijă de el, astfel încât să avem peşti mai mulţi, mai mari şi mai sănătoşi în apele noastre.
Articol publicat în numărul din martie al revistei SuperPescar.
tare coto
cum tine el intr-un dejt siru
mda, da e dejtu al mai puternic 🙂
Falanga cea mai lunga…
gata ,am debutat cu dreptul la biban pe 2010 ! mi-am facut safteaua !! fire intinse baieti!!
tirziu debut
altii(recte eu) am inregistrat si prima gherla(asumata) la bibi
e doar inceputul ….anului nu al gherlelor (Doamne fereste!!! )
vai de curu nostru la etapa 😐
E foarte posibil sa apara vargatii pana atunci, Rares.