Totul a început într-o pauză de masă, cînd colegul de club Marcel, face o propunere, mai mult în gluma: n-aţi vrea sa mergem la un concurs de spinning de pe mal în republica moldova??. Mă uit mirat si curios – unde se desfăşoară?? ” Aici lângă vama de la Stânca, undeva la 30km în deal, vizavi de Manoleasa”. Mi-a suras idea, mai ales ca bugetul prognozat era mai mult decât decent Singura problema era că nu participasem niciodată la un concurs de pe mal, dar am luat-o ca pe o experienţă nouă. La urma urmei, tot de pe mal am inceput, deci n+are ce să ne fie străin. Am plecat vineri dimineaţă , cu Marcel si cu Luca, inghesuiţi într-o jumătate de maşină ( ca “A- class- ul” soţiei lui Marcel nu poate fi numit maşină întreagă….:)…), cu bagajele reduse la limită, plini de speranţă si curiozitate.
Trecem vama repede, foarte amabili vamesiii români si moldoveni (e drept, s-au uitat cam ciudat la noi când le-am spus scopul vizitei), şi ne-am orientat pe o hartă sa găsim drumul cel mai scurt, si l-am gasit….harta nu avea nici o treabă cu realitatea, pe marginea drumului oameni beţi, care vorbeau ruseşte, femei care spuneau să mergem spre dreapta si arătau spre stânga…la un momen dat nu mai trecea nici o maşină pe drumul pe care circulam noi, dupa multe polemici între noi si “profunde” observări ale hărţii (noroc de Prutul care se mai vedea în departare), am reuşit să ajungem pe malul lacului. Am fost cucerit de frumuseţea lacului instantaneu.
Lacul se află pe un afluent al raului Prut, între două coline cu pâlcuri răzleţe de pădure, maluri abrupte urmate de întinsuri, şerpuind câţiva km înspre nord. N-am reusit sa vedem tot lacul deoarece concursul s-a desfăşurat în partea dinspre dig şi pe malul din sud est.
La cateva minute dupa ce am ajuns, am început să ne antrenăm, să ne familiarizăm cu pista, dupa vreo 30 de minute am gasit o zonă unde prindeam peşte aproape la fiecare lanseu, ne priveam ntre noi si zâmbeam, eram ca niste păuni – ” rupem maine” zice Luca (bibănoci între 20-30 cm, pe capăt de lanseu, atacuri puternice – o frumuseţe)
Spre seara ne-am retras lângă un izvor să luăm masa, am facut cunoştinţă cu o parte din colegii de competiţie, am văzut echipamentele (spre mirarea noastră, extrem de bine echipaţi), care au fost foarte amabili şi ospitalieri cu noi.
Concursul în sine s-a petrecut foarte repede (regulament cam ca la păstrăv la noi – un sector, 3 manşe de câte o oră, se trage la sorţi ordinea de plecare în fiecare manşă, se schimbă locul în timpul manşei de căte ori vrei), nefiind învăţat cu deplasările rapide de la un stand la altul (e drept, nici malurile, nici încălţămintea nu m-au ajutat), am avut o mare problema în acest sens, deoarece echipamentul meu era total depăşit faţă de ceilaţi concurenţi, mi-am spus “asta e , o iau ca pe o experienţă”. Se dădea startul, arbitrul citea numele concurenţilor în ordinea plecării, fiecare se punea unde găsea liber, se pescuia o oră. După o oră, toţi veneau în zona de start, pauză, şi o luam de la capăt încă o oră. Nici nu vă daţi seama cât e de greu sa prinzi un biban într-o oră.
Am pescuit calm, neştiind absolut nimic din ce se întâmplă în jurul meu, si am constatat cu stupoare că am câstigat sectorul (în manşa asta am luat şi CMMC ul – un şalău de 500 gr.). Interesant e faptul că s-a punctat cu bibani de minim 11 cm si şalăi de la 22 cm. În manşa a doua, am iesit pe locul doi în sector, lucru care m-a mirat, era o surpriză (deci cumva ne pricepem şi la jocul ăsta), dar m-a şi motivat pentru a doua zi.
Seara de sâmbată spre duminică a fost superbă, colegii noştri modoveni ne-au integrat imediat între ei, servindu-ne cu gratare, si alte bunatati specifice, gastronomice şi bahice.
Duminică dimineaţa, în al treilea sector a fost foarte greu, s-a pescuit la peşti foarte mici, Cu gum ede 1 cm, si greutăţi de 0,5-1 gram, n-am avut echipament adecvat pentru pesti de asemenea măsură, dar m-am descurcat onorabil.
Multe lucruri au fost interesante, dar am rămas impresionat de următorul aspect: toţi sportivii care au participat la concurs n-au lipsit de la festivitatea de premiere, plină de surprize, deoarece clasamentul final nu se afişează , se anunţă la premiere. Şi unii dintre concurenţi aveau de parcurs şi 500 km spre casă.
Aşa am aflat că am terminat pe locul 6 si am fost câştigatorul premiului “BIG FISH” (cea mai mare captură). Ca şi club (pentru că se puncta şi individual, şi ca club, prin însumarea rezultatelor individuale ale membrilor clubului) am ieşit pe locul 7, poziţie relativ bună în clasament, dar întotdeauna e loc de mai bine. Data viitoare…
Mulţumesc pentru ospitalitatea de care au dat dovadă organizatorii, ştiu doar cateva nume, : Marin, Andrei, Andrei, Eugen, (halba e superbă, nu mai spun cum au fost pelemenele), Saşa, Costel, Dragoş, arbitrii au fost exemplari.
A fost un concurs foarte greu, epuizant, frumos si palpitant.
Mi-am adus aminte de primele concursuri, de acu câţiva ani, la noi în ţară, unde se socializa până seara târziu, şi de Cupa Moldovei… Taxa de participare mică, astfel au fost iniţial 60 de inscrişi. Lumea a stat la cort, fără figuri de fete de pension, seara s-a băut si s-a mancat laolaltă. Premiile oferite de sponsori, chiar daca o parte din ele nu aveau legătură cu pescuitul, au fost primate cu plăcere de câştigători. Probabil o idee bună, pentru a nu creşte taxa de participare, implicit a încuraja participarea. Am întâlnit concurenţi extrem de bine pregătiţi si echipaţi, practicând un pescuit UUlight, bine tacticizat. Am avut ce învăţa, a fost o experienta interesantă, mai mult decât plăcută, care ne face să ne dorim să revenim intre ei, poate mai mult decât ne dorim în momentul prezent să participăm la competiţiile noastre interne.
Ne vedem în toamnă!
Vasile Jardă
East Spinning Team
Prinde, Pozează, Eliberează!
Bravo, bajeti si felicitari, Vasile!
Se pare ca se face spinning de calitate la vecinii nostri.
Bravo fratilor. Va asteptam oricand.
Eu vin saptamana viitoare la Zetea sa arbitrez campionatul nostru la pastrav. Noi la voi, voi la noi, schimb de idei si experienta tot timpul sunt binevenite.
Felicitari inca odata!