A fost și Suedia.
O pitroceam de mult, zecile de povestiri și fotografii primite de la prieteni ne convinseseră.
Pe râul Dalavlen, al doilea ca lungime din Suedia, un fel de Dunăre, dar mai mare și mai cu pește.
După discuții lungi cu amabila noastră gazdă, Marin Roteliuc, urmate de frigurile pregătirilor: bilete avion din timp, cazare, permis pescuit, bagaje (sic!), barcă, motor, hărți, locuri, ponturi…, am stabilit în final perioada de vacanță-n paradis: septembrie.
Zis și făcut, pe 7 septembrie, la ora 12 eram în Söderfors, un orășel cu profil industrial, situat la 100 km nord de Stockholm, reședința lui Marin de altfel. Obosiți dar cu sclipiri în ochi…
Impecabil de curat la suedezi, oameni zâmbitori, calzi, educați. Scrie 80 km/oră pe autostradă, merg cu 75.
Scrie nu aruncați gunoaie, nu aruncă. Fix ca la noi, ce să mai…
Marin, omul acțiunii nu al vorbelor, ne trimite om la aeroport, ne aduce repejor, apoi zice: Hai, țup în bărci să vă duc la locație. Juma’ de oră de marș mai târziu ajungem pe insulă. O cabană clasică de tip suedez, din lemn, construită pe o insulă mică, de doar câteva hectare. Cazare decentă, curat, fremos.
Ne cazăm, Marin pleacă șoptind cu un zâmbet șmecheresc: Hai, lăsați bagajele și la pescuit cu voi! 😀
Au urmat 9 zile fantastice: 8-9 ore de pescuit zilnic pe Dalavlen, în aval și amonte de Söderfors, haleală din sacoșă sau gătită în bucătărioara cabanei, bere la discreție și pești, mulți pești.
Am prins știuci și bibani, deși râul are și șalău, nu ne-au lăsat inima și știucile să jiguim pe structuri după șalău. Poate am fi prins și mai bine și mai mare dacă nu ar fi venit un val de frig fix când am ajuns noi la locație. Mai exact, apa 9-10 grade, afară la fel. 😛 Cu toate astea, Nick a reușit să păcălească o cumătră de 107 cm, pe cât de lungă pe atât de flămândă.
Cât despre bibani, cei mai mari erau în jurul a 40-45 cm, frumos colorați.
M-a uimit și amuzat abordarea gazdei noastre, maxim 5 lanseuri pe fiecare loc de pescuit, apoi venea verdictul, nimicitor: ”Hai să mergem, șantierul este gol” 😀
Ce mi-a plăcut mie personal foarte mult:
# apa și malurile impecabil de curate;
# oamenii enervant de politicoși și corecți;
# aventura în sălbăticie de tip Bear Grylls, neregizată; 😀
# hribii combinați cu bibanii pe grătar; (doar nu credeați că n-am reținut niciun pește..?)
# d.nul și d.na Roteliuc, gazdele noastre;
# costurile relativ reduse ale excursiei, ne-am situat în jurul sumei de 700 euro pe cap de pescărici (combustibil, avion, cazare, barcă, haleală), pentru tot sejurul.
Pe scurt, cine vrea să cheltuie inteligent niște bani, poate merge cu încredere, sunt posibilități de cazare în oraș, ape cu mult pește cât vezi cu ochii.
Să lăsăm fotografiile să vorbească…
